Toate fetele de varsta mea cred ca moartea e ceva super care te scapa de problemele vietii, dar se insala. Nu cred ca este super sa ai un accident rutier, si nu cred ca e super sa intri in coma. Da, cam asta e povestea mea.
Totul a inceput intr-o noapte, veneam de la petrecerea prietenului meu, Mike. Imi amintesc cu greu ce s-a intamplat inainte de impact. Stiu doar ca am intrat pe contrasens fix intr-un camion incarcat cu lemne. Imi amintesc sunetul ambulantei care se auzea cu ecou. Vedeam in ceata girofarurile. Totul parca se intampla cu incetinitorul. Auzeam cum politistii vorbeau prin statie, apoi, BUF, nu imi mai amintesc.
.....
Imi auzeam respiratia. Auzeam doctorii, aparatele. Auzeam tot. Auzeam plansetul mamei, oftatul tatei. Auzeam tot. In fata mea era un ecran negru. Nu putea patrunde lumina prin el. Incercam sa ma misc, parca eram legata de pat cu lanturi, sau asa ceva.
Dintr-o data s-a facut liniste. Nu mai puteam auzi nimic. In fata mea apare o lumina aurie. Murisem?! Paseam incet, spre lumina. "Clar murisem", imi ziceam in gand in timp ce mergeam. In fata mea era o usa ce stralucea. Am deschis-o.
