Statea intins pe iarba. M-am asezat langa el. "Nu se uita la mine. Probabil ma uraste", imi zic.
-Imi pare rau ca am fugit si imi pare rau ca te-am ingrijorat, ca te-am intristat, dar nu stiu ce se intampla cu mine. Simt ca explodez de tristete, de confuzie. Nu stiu daca o sa intelegi...
-Fa-ma sa inteleg, te rog.
I-am explicat tot ce s-a intamplat. De la accident, pana acum. Ma gandeam ca stie toate chestiile astea, din moment ce face parte din lumea asta bizara in care am ajuns.
-Okay, e timpul sa plec, am zis. Sper sa ne mai vedem. Pa.
-Unde stai? M-a intrebat.
-Deocamdata, nicaieri, dar o sa-mi gasesc eu un loc. Sper...
-Vino in noaptea asta la mine.
-Nu crezi ca e prea devreme pentru propuneri de genul asta?
-Bine, daca vrei da ramai pe strazi noaptea...
-Okay, okay, accept, zic razand.
Mi-a spus ca statea singur intr-un apartament la cateva strazi de cea unde ne aflam.
-Unde sunt parintii tai? L-am intrebat.
-Au murit cand eu aveam zece ani.
-Mhm, nasol...
In douazeci de minute am ajuns. Am intrat in apartament. Mi-a aratat camera unde urma sa dorm, baia si bucataria.
-Nu am cu ce sa ma schimb, am zis.
-Poti sa mergi in camera mamei sa-ti alegi ceva din dulap, a zis.
-Okay.
Acolo am gasit o camasa de noapte alba, pantaloni etc. M-am schimbat, i-am zis noapte buna lui David, si m-am dus in camera. Am adormit imediat. A fost o zi tare ciudata.
A doua zi, dupa micul dejun, l-am intrebat pe David daca vrea sa vina cu mine in toate aceste "aventuri" ciudate. Si ghici ce? A spus ca ma insoteste cu cel mai mare drag, oricat de mult ar dura si oricat de obositor ar fii. Cat de dragut...
Am pornit imediat la drum. Am iesit din oras si am luat-o pe un drum neasfaltat. As vrea atat de mult sa vorbesc cu el, dar nu stiu ce sa-i spun.
Nu mai e nevoie, deja el a facut primul pas la categoria °vorbit°.
-Crezi ca cineva se poate indragosti de o persoana pe care de abia a intalnit-o?
-Nu, nu cred. E practic imposibil. Nu stie nimic despre acea persoana. Cum se poate indragosti de o persoana practic anonima? Zic eu mintind.
-Nu stiu... zice el cu o voce stinsa.
-De ce m-ai intrebat? Te-ai indragostit de o persoana pe care ai vazut-o?
-Nu. Eram doar curios de raspunsul tau. Atat.
Ma dureau picioarele ingrozitor. Oare cat mai trebuia sa mergem ca sa ajungem undeva?
