Umblam prin castel intr-o noapte ca o nebuna, cu o lumanare in mana, in pijama. Era frig, ca de obicei. David dormea. Toata lumea dormea, iar eu bantuiam castelul in cautarea a ceva fain. Mergeam, pana cand am calcat pe ceva tare si ascutit. M-am uitat la podea si am vazut o umflatura. "Cred ca e un maner". Am luat covorasul cel rosu de acolo si am descoperit o usita in podea. Am intrat.
Era un hol lung, alb, cu un covor mare, negru. Erau lumanari peste tot si diferite camerute de-a lungul holului. Am intrat in fiecare. Ele erau notate cu numere. Camera 1 avea in ea instrumente muzicale, camera 2 avea aparate cu jocuri si o masa mare de biliard, camera 3 era plina cu tablouri etc.
In capatul holului era o usa mare din lemn. Am deschis-o incet. In spatele ei se afla cea mai mare comoara. Erau cufere pline cu bani, cu bijuterii. Voiam sa iau tot ce e acolo, dar paznicul lor era destul de suparat ca eu am aparut ca prin minune in camera aceea. Avea o privire rece si plina de ura. Zici ca era diavolul insusi. De frica, am luat-o la fuga. Holul lung nu mai era. In fata mea era negru total. Ii simteam privirea cum ma strapunge. In departare se vedea o lumina. Era scaparea mea. Am ajuns inapoi pe holurile castelului si m-am dus direct in camera mea. Tremuram.
