Era 22 februarie. O zi friguroasa. Ningea. Nu era tocmai bine sa iesim afara sa exploram asa ca ne-am plimbat prin castel. Holurile erau reci si intunecate. "Ca sufletul meu", imi ziceam eu. Speram sa gasim neaparat ceva interesant, pentru ca nu imi plac zilele simple.
La un capat de hol era o perdea rosie. Ma asteptam sa fie in spatele ei o fereastra, dar era o usa din lemn. Era incuiata.
-Trebuie sa intram acolo, zic eu.
-Nu neg, spune David lovind cu piciorul in usa sperand sa o deschida, dar a ramas neclintita. Inelul meu incepuse sa straluceasca. L-am apropiat de usa, s-a auzit un ticait si s-a deschis.
-Fain, zice David in timp ce cobora pe scarile din spatele usii.
.....
Era atat de frig in tuneluri, si se auzeau zgomote foarte ciudate. Aveam la noi o arbaleta, in caz ca ne ataca ceva. Era intuneric peste tot. Nu vedeam nimic. Sau vedeam...? In departare erau luminite de culoarea sangelui. Ne-am apropiat incet si am observat ca luminitele veneau spre noi. Un tipat puternic a rupt tacerea. L-am luat pe David de mana si l-am strans cat de tare am putut. Imi era foarte frica. Am luat-o la fuga prin tunelurile inguste. Tipatul se auzea tare si pasii fiintei faceau zgomote puternice. Ajunsesem deasupra unui felinar. Era o lumina slaba. Creatura se apropia.
.....
Avea 20 de perechi de ochi de culoarea sangelui, dinti ascutiti si 3 maini. " O sa am cosmaruri cu chestia asta, daca o sa mai traiesc". David a scos arbaleta, s-a apropiat incet si i-a tras in cap. Monstrul nu parea afectat. "Daca fugim, sigur o sa ne prinda la un moment dat", imi ziceam, asa ca am luat eu arbaleta si i-am tras in inima de vreo 9 ori, pana a murit. Avea sangele negru si vascos. "Bleah". Pana la urma am gasit iesirea, ajungand iar pe holurile castelului pustiu. Eu si cu David ne plimbam tinandu-ne de mana, pastrand tacerea. Nu voiam sa stricam momentul.
