Nu crede in destin [ Yaoi ] - //Terminată//

#Capitolul 14

Nu pot sã cred..

- Mamã ! Tatã ! Ce faceți aici ? Spun eu surprins

- Am venit acasã mai devreme . Tu ce mai faci? Spune mama

- M..Pãi..Bine.. Uite ... Mamã , tatã , știți voi .. Eu trebuie sã va spun ceva ..

- Ce este ? Ai stricat ceva cât am fost plecați ? Spune tata uitându-se în jur

-N..Nu.. Nu asta .. Eu și Ayato , mpãi.. Vedeți voi .. Noi suntem ..

Încerc eu sã spun , dar o voce prea cunoscutã mie mã întrerupe :

- Taady !!! Spune fata ce vine spre mine alergând sãrindu-mi în brațe

- Vanessa ?! Ce cauți tu aici ?! Spun vizibil iritat de prezența ei , dând-o jos din brațe

- Adicã .. Nu ți-a fost doar de mine ? Spuse aceasta tristã

- Sincer , nu . Ne-am despãrțit, ai uitat ? Spun

-D..Dar , eu încã mai țin la tine .. Mult ..

- Ei bine , eu nu !

- Tadashi ! Fi drãguț cu fata ! Nu îi rãni sentimentele ! Spune mama

- Uhh.. Vino !

O iau pe fosta mea iubitã de mânã și o trag dupã mine pânã în camera mea , pentru a discuta în intimitate .

- Tady ! De ce m-ai adus în camera ta ?

- Vreau sã vorbim fãrã a mai fi întrerupți .

- În regulã , spune .

Odatã ce a spus asta , am auzit soneria , dar cum mama si tata sunt acasa , nu mai e preocuparea mea .

- Eu nu te mai iubesc . Nu vreau sã suferi , dar pur și simplu nu o mai fac . Te-am iubit cât am fost împreunã , dar a trecut , ok ?

- Ok.. Înțeleg .. Încerc sã înțeleg.. Mãcar .. Îmi mai dai o ultimã îmbrãțișare înainte sã dispar de tot din viața ta ? Spuse aceasta lãcrimând.

Nu o mai iubesc , nu mai simt nimic pentru ea , dar am suflet . Mãcar atât sã fac pentru ea .

- În regulã , o îmbrãțișare. Spun și o iau în brațe .

În momentul acela , ușa mea s-a deschis larg . Am crezut cã e mama sau tata , dar era .. Ayato.. Oh , nu..

- Tadashi ? Ce se întâmplã aici ? Ce face Vanessa aici ? De ce vã îmbrãțișați ? Te rog , explicã-mi .

- Ayato ? Bunã .. Spune Vanessa întinzându-și mâba spre Ayato

- Ehm.. Bunã.. Spune Ayato ezitâbd puțin , dupã care îi strânge mâna .

Eu nu știam ce sã fac .. Ce cautã aici ? Cred cã mã urãște deja .. Uhh.. Sunt un monstru. Dar totuși , ce cautã Vanessa aici pânã la urmã ?.. Adica ne-am despãrțit acum 2 luni și ceva .. Nu credeam cã nu va putea trece pe...

- Alooo !! Pãmântul cãtre Tadashi !!! Țipã Ayato la mine , fluturându-și mâna prin fața mea , scoțându-mã din transã ,

- Uhh , scuze , scuze .

- Of , of , of .. Acum , ca te-ai trezit , spune-mi ce se întâmplã aici ?

- Chiar nu știu . Sincer . Eu pur și simplu am venit acasã , i-am gãsit pe ai mei , apoi a apãrut țãcãnita asta de nicãieri spunându-mi cã mã iubește .

- Mhm.. Deci insinuezi ca tu nu ai nici o legãturã cu asta , așa-i ?

- Pãi , nu chiar .

- Atunci de ce .. O îmbrãțișai ? .. Spuse plecându-și capul strângând din dinți .

Se abține sã nu plângã. Știu asta .

- Eu i-am cerut asta . Ca "îmbrãțișare de rãmas bun" .. Spune Vanessa tristã ..

- Adevãrat ? Spune Ayato spre ea

- Da.. Nu înțeleg de ce ești așa supãrat din cauza asta , dar da . Asta e tot . Tadashi nu mã mai iubește iar eu va trebui cumva sa accept asta . Spune Vanessa

- Uhm .. În regulã.. Am înțeles .

- Deci nu ești supãrat pe mine ? Spun

- Nu , puiule . Te iubesc ! Spune și vine sã mã sãrute , chiar în fața Vanessei , ce a izbucnit în plâns

- DECI ASTA ERA , TADASHI ? DE ASTA NU MA MAI IUBESTI ? Țipã aceasta plângând puternic

- Nu , nu asta e . Pur si simplu a trecut vremea relatiei noastre . Ayato este iubitul meu . El este cel ce mã meritã . Spun fãrã vreo expresie

- Bine , atunci . Sper sa fiți fericiți împreunã. Spune aceasta în sictir , pãrãsind încãperea , dupã care și casa .

Nu m-am putut abține sã nu râd când Ayato a ieșit la geam și a strigat dupã ea " Sã nu te mai întorci !! " foarte zâmbãreț.

Dupã ce m-am oprit din râs i-am spus:

- Ayato , deci , pânã la urmã , de ce ai venit ?

- Am venit dupã rucsac și uniformã , blegule .

- Uhh , așa e ! Am uitat complet de asta ! Spun râzând , scoțându-i uniforma ce era întomitã frumos din șifonier , o bag în rucsac fupa care i-l înmânez

- Oh , tu , mulțumesc. Spune si ma pupã pe obraz

- Ehh.. Ayato , ce zici .. Sã le spunem și alor mei acum de relația noastrã?

- Sigur . De ce nu ? Spune râzând

Ne-am îndreptat spre sufragerie , unde mama și tata se uitau la Tv .

- Mama , tata , avem ceva sã vã spunem . Spun eu în timp ce îl țineam pe Ayato de mânã și ne-am așezat pe fotoliul din fața canapelei pe care stãteau ei , Ayato stând la mine în poalã .

Mama si tata se uitau ciudat la noi , dar am ignorat .

- În regulã , copii . Spuneți .

- Noi doi suntem.. Încep eu

- Iubiți . Continuã Ayato sãrutându-mã

- Cum ? Spun mama și tata în același timp , eu și Ayato începând sã râdem , amintindu-ne de mama sa

- Obijnuiți-vã cu ideea , pentru cã îl iubesc mult prea mult pe Ayato .

- Aww .. Și eu te iubesc mult ! Spune Ayato dându-mi un pupic pe obraz , mama și tata uitându-se unul la altul, apoi la noi .

- În regulã. Felicitãri ! Cred.. Spune mama confuzã

- Of , of , of .. Spune tata ... Mâine aveți școalã , duceți-vã și vã pregãtiți . Continuã râzând , fãcâbdu-ne și pe mine și pe Ayato sã râdem , dar și pe mama .

Ne-am dus pânã la urmã sa ne pregãtim , Ayato plecând . De abia aștept sã îl revãd mâine .

Dupã ziua asta lungã și plinã de surprize , puțin somn e tot ce aveam nevoie ..