Nu crede in destin [ Yaoi ] - //Terminată//

#Capitolul 40

*Ayato povestește*

Deschid brusc ochii si ma uit in jur...

Unde sunt? ...

Mă uit in sus , și văd cerul negru, plin de stele... Superb...

Dar.. De ce sunt.. Afară ?..

Mă uit panicat in jur si observ ca sunt complet singur.. Fără copaci... Fără frunze.. Nu cunosc locul ăsta.. Aș putea spune ca sunt pe o câmpie, dar firele umede ale ierbii nu se simt.. Nu pot distinge nimic in intunericul ce mă înconjoară..

Continui sa privesc cerul ce, negru fiind printre stele, devenea roșiatic de parcă ar fi fost impregnat cu pulbere de rugină. Îl priveam și rămâneam fascinat de ceea ce se petrecea in fața ochilor mei.

Mă întorc cu spatele si.. Era acolo.. Minunatul glob ce își arunca strălucirea pe pământul intunecat. Era o lună perfectă. Emana curenți sensibili, ce îmi lăsau fiori pe șira spinării, dar voiam să ii simt in continuare.. Am rămas cuprins in brațele curiozității și plăcerii, in fața astrului. Aproape uitam că nu știu nici unde mă aflu, sub hipnoza astronomică ce mă înconjoară.

Am auzit o voce..

- Ayato... O aud șoptind

Mă cheamă?...

Mă întorc cu spatele, rămânând încremenit la vederea a doi ochi roșii, totuși cunoscuții mie. Erau atât de dulci si inocenți.. Dar acel roșu aprins, mă făcea să cred cu totul alt ceva.. Chiar dacă poate fi doar o iluzie a culorilor.

Totuși.. Mă apropii, iar vocea continuă să-mi șoptească..

- Ayato... Ayato...

Pe parcursul drumului agale pe care îl parcurgeam , vocea devenea din ce in ce mai puternica.. Si mai puternică.. Și..

- Ayato!

Deschid brusc ochii si văd din nou acei ochi roșii, în fața mea... E.. Tadashi?

- În sfârșit.. Te-ai trezit.. Spune el chicotind

Mă uit scurt in jurul meu si mă văd in camera in care aseară.. Am... Adormit...

- Trezit?... Spun eu confuz

A fost.. Un vis? .. Un vis atât de .. Plăcut...

- Da, scumpete.. Dormeai.. Și.. Oricât de mult aș adora sa te văd zâmbind in somn, trebuie sa mergem la școală. Spune Tadashi zâmbindu-mi moale.

- ...Școală... Spun încă buimac...

- Nici mie nu îmi place, dar aproape se termină deeeeci .... Spune chicotind

Schițez un zâmbet scurt si la ridic la marginea patului, privind tavanul.

- Un... Vis.. Șoptesc

- Ai visat ceva frumos ? Spune Tad zâmbind

- ..Da.. Spun zâmbind la rândul meu

- Îmi vei spune ce ai visat ? Zice in timp ce se așează lângă mine

- Nu.. Nu se poate descrie in cuvinte.. Spun închizându-mi scurt ochii, dupa care ii deschid făcându-i mari.

Tadashi nu spune nimic. Doar mă privește zâmbind.

Eu mă ridic, și mă duc spre baie.

Mă rezem in brațe de chiuvetă și mă privesc in oglinda din fața mea.

Părea.. Atât de real.. De.. Magic...

Gândesc, privind in gol prin reflexia din oglindă.

Îmi fac rutina, dupa care ma duc înapoi in dormitor.

- Ești tulburat. Spune Tadashi privindu-mă. Iar ai avut un vis care te-a marcat ? Continuă zâmbind

Dau aprobator din cap, in timp ce îmi scot niste haine din dulap.

- Înțeleg.. Spune zâmbind

Dacă voi continua sa mă gândesc doar la visul ăla, ziua mea va fi ruinată. Știu sigur asta...

Îmi spun in gând, in timp ce mă îmbrac.

Până la urma, nu a fost ceva atat de spectaculos.

Continui eu cu gânditul.

Îhh. Pe cine încerc sa păcălesc ?

- Ayato? Aud din nou vocea lui Tad

- Da ? Îi răspund zâmbind

- Sărută-mă . Spune țuguindu-și buzele

Chicotesc scurt, sărutându-l apăsat. El îmi mușcă ușor buza, rupând sărutul.

- Te iubesc. Spune privindu-mă in ochi

- Și eu te iubesc. Spun zâmbind, sărutându-i scurt vârful nasului.

- Mergem? Spune luându-și rucsacul in spate

- Sigur .

Îmi iau si eu ghiozdanul si cobor scările. Azi, cum știu că nu vom face ore, mi-am luat in loc de cărți si caiete, blocul de desen, jurnalul cu poezii, câteva manga si penarul. Vreau sa fac lucruri productive azi.

- Ce dimineață frumoasă. Spune Tadashi râzând, făcând piruete pe iarba din curtea casei.

Îl privesc chicotind. Îmi place atât de mult latura lui "copilărească". Mă face să il iubesc mai mult, in fiecare zi.

Mă apucă de braț si ma trage spre el, sărutându-mă din nou.

- Awww . Spun zâmbind, făcându-l să chicotească

Acum, mergem spre școală, printr-o liniște apãsãtoare.

- Ți-ai luat cărțile? Spune Tad rupând liniștea

- Nu. Am luat blocul de desen, si alte chestii mai productive . Spun râzând, făcându-l si pe el să râdă.

- Heeeeii , Ayato! Spune cineva din spatele meu

- Hm? Spun întorcându-mă , văzând-o pe Ayano. Oh, hei, Ayano ! Spun zâmbind

- Îhhh... Îl aud pe Tadashi, care mai mult ca sigur acum își dã ochii peste cap

- Uhm.. Hei, Tadashi. Spune Ayano pe un ton plictisit, foarte diferit de cel de mai devreme.

- Mda, ceau. Spune Tadashi pe acelasi ton.

- Ce mai faci, Ayato? Spune Ayano, dar pe un ton foarte gingaș

- Bine.. Mergeam.. Păi.. Spre școală. Îi răspund zâmbind, ea venind in stânga mea, continuând sa mergem. Tu?

- Bine. Te-ai mai uitat pe jurnalul pe care ți l-am dat ? Spune ea zâmbind inocentă

- Uh, nu. Chiar am uitat. Dar, cred ca o sa mă uit azi

- Perfect . Spune ea rânjind

Tadashi era nervos. Totuși, nu prea înțeleg care e faza aici. Ce are cu ea?

Ajungem in dreptul unei treceri de pietoni cu semafor, iar eu și Ayano ne oprim, semaforul arătând culoarea roșie, dar Tadashi continuă sa meargă, cu capul plecat și incruntat și mâinile in buzunare.

Se apropia un microbuz in viteză...

- TADASHI ! Țip eu, încercând să îl fac atent, dar..... E .. Prea târziu.....