Nu crede in destin [ Yaoi ] - //Terminată//

#Capitolul 19

*Tadashi povestește*

Uhh.. Am adormit..

Ayato era lângã mine și mã ținea în brațe , în timp ce avea fața cufundatã în pieptul meu.. Am încercat sã mã mișc , dar oh , Doamne. Fundul meu..

- Ay..Ayato.. Trezește-te.. Spun

- Uhh ? Ce ?.. Am... Dormit ? Spune uitându-se confuz prin jur

- Da.. Așa se pare .. Spun și încerc sã mã ridic , mușcându-mi cu putere buza de jos

- Doamne , Tadashi .. Ce ai pãțit? Spune Ayato prinzzându-mã de braț , pentru ca aproape cãdeam

- Serios ?.. Spun oftând

- Aaaa.. Spune chicotind scurt . Îmi pare rãu.. Hai sã faci și tu o baie fierbinte .. Pe mine m-a ajutat .. Continuã

- B..Bine.. Spun de data asta aproape sângerându-mi buza de la cât de puternic am mușcat-o

- Oh , nu.. Lasã-mã sã te ajut.. Spune apucându-mã de braț

- Uii.. Doare.. Spun în timp ce pãșesc ușor..

- Mhm.. Cred ca stiu cum te simți .

Dupã alți câțiva pași , am ajuns sã nu mã mai doarã atât de tare . Era suportabil și nu mai mergeam ca un pinguin .

- Uite , așeazã-te . Spune Ayato arãtându-mi spre cada plinã pânã aproape de jumãtate , dar cred cã un sfert e doar spumã..

- Mulțumesc. Spun și mã așez în cadã

Am scâncit puțin când am simțit cum apa face contact cu zona mea dureroasa , dar foarte rapid m-am obișnuit.

Ayato stãtea ghemuit , rezemat cu coatele de marginea cãzii și mã privea .

- Ce este ? Am spus vãzând cã este pe gânduri

- Uh .. Nimic .. Mã gândeam doar ...

- La ce ?

- Pãi.. La.. Noi. Sãptãmâna trecutã ne tachinam reciproc, așa cum fac doi cei mai buni prieteni , iar acum ne alintãm , sãrutãm și iubim . Spune zâmbind

- Așa e.. Eu ador cum am evoluat.. Parcã prea mult timp am așteptat sã simt gustul buzelor tale , sã simt atingeri ale tale pline de cãldurã și iubire ce îmi dau fiori și multe altele..

- Și eu am așteptat mult pentru asta.. Iar acum cã am obținut-o , nu o voi lãsa sã scape. Te iubesc mult , Tadashi.

- Și eu te iubesc . Spun și îl sãrut

Roșește . Aww

- H..Hei.. M-ai luat prin surprindere.. Spune chicotind

- Trebuia sã te aștepți la asta .

- Uh.. Așa e .. Spune chicotind .. Acum , mã duc sã îți pregãtesc hainele , ok ? Și .. Sã mã îmbrac și eu..

- Nu e nevoie sa te schimbi, îți stã bine cu cearceaful . Spun râzând

- Ha-Ha-Ha.. Spune și pãrãsește baia

- ȘI EU TE IUBESC!! Țip cât sã mã audã

Mã spãl , aparent durerea aproape fiind dispãrutã .. Wow.. Asta-i magie ..

Ies din baie , îndreptându-mã spre dormitorul lui Ayato ce stãtea întins pe pat , cu telefon în fațã . Avea niște blugi mai lãrguți negrii , un tricou gri , iar pe deasupra un hanorac albastru închis desfãcut la fermoar .

Pot sã sar pe el ?

- Hei , Tadashi ! Spune ridicându-se , scoțându-mã din transã. Hainele tale sunt acolo . Continuã și îmi aratã cu degetul spre scaunul de la birou , unde erau așezate frumos hainele mele .

- Mulțumesc. Spun și mã îndrept spre ele .

Las prosopul sã alunece încet dupã șoldurile mele în jos , începând sã mã îmbrac .

- Ayato, cât e ceasul ? Spun în timp ce îmi încheiam cureaua

- 18:22 . Spune uitându-se la ecranul telefonului.

- Oh, nu.. Le-am spus alor mei ca pe la 19 sunt acasã..

- Uh.. Spune cu o expresie tristã.. Mãcar ne vedem mâine .. Coninuã , revenindu-i zâmbetul.

Termin de îmbrãcat , dar tresar când aud telefonul lui Ayato bipãind

- Ce a fost aia ? Spun uitându-mã spre Ayato

- Un mesaj. Spune uitându-se in telefon , cu o fațã speriatã.

- Ce e ? De ce ai fața aia ?

- Ui..Uite.. Citește..

Iau telefonul în mânã . În mesaj scria " Pãzește-ți spatele tãu , cât și pe al celor dragi ție . " - Expeditor necunoscut.

- Ce dracu ? Spun

- Nu știu..

- Te-ai certat cu cineva in ultima vreme ?

- Nu.

- Atunci ce e asta ?

- Poate cineva se tine de șotii.

- Mda.. Poate ai dreptate.

- Tsk. Ce idioți.

- Și ce glume proaste.

- Mda..

- Ayato , vi sã mã conduci ?

- Sigur .

Ne-am îndreptat spre ușa de la intrare, înainte sã deschid ușa , Ayato sãrutându-mã .

- Pa , iubire. Ne vedem mâine . Să mă suni când ajungi acasă .Spune și mã îmbrãțișeazã

- Ok . Pa , iubitule . Spun si deschid ușa.

Am ieșit amândoi , Ayato închizând ușa în spatele lui și rezemându-se de ea fãcându-mi cu mâna , eu fãcându-i înapoi cu mâna, continuându-mi drumul .

L-am vãzut de la departare pe Ayato cum ibtra in casa , eu continuand sa merg.

Aproape am ajuns , dar se pare ca aici e un accident.

- Domnule , va rog sã ocoliți pe potecã. Îmi spune un polițist fãcându-mi semn spre o potecã.

- În regulã.. Spun îndreptându-mã spre potecã

Chiar daca afarã e încã foarte multã luminã , pe poteca asta sunt foarte multi copaci ce acoperã razele soarelui , fiind totusi si foarte pustie . Am mers , am mers , mãcar e o scutaturã..

Cam pe la mijlocul potecii , simt cum cineva îmi pune o cârpã pe nas și pe gurã , obligându-mã sa inspir ceva urât mirositor..

Cred ca am adormit..