Nu crede in destin [ Yaoi ] - //Terminată//

#Capitolul 44

~ Tadashi povestește ~

Stau singur în bancă și mă uit prin blocul de desen al lui Ayato. Îmi plac așa mult desenele lui... 

Aud ușa clasei cum se deschide , dar rămân destul de dezamăgit când văd că de fapt e doar diriginta. Oare ce face Ayato atâta cu Ayano ? Piticania aia chiar nu vrea să înțeleagă că Ayato e doar al meu?! Ce bleagă... 

Diriginta începe să spună nu știu ce discurs.. Tsk.. De parcă-mi și pasă. Continui să mă uit la desenele lui Ayato, când ușa se aude din nou deschizându-se, iar un zâmbet larg mi-a apărut pe față când am văzut că e Ayato. 

- B-Bună ziua.. Spune și vine în bancă 

- Ce a durat atât ? Îi șoptesc eu 

- Eh.. Nimic important. Dar, ce faci cu blocul meu de desen?.. Îmi răspunde acesta , la rândul lui, în șoaptă, chicotind scurt 

- Mă uitam peste desenele tale.. Îmi plac mult.. Șoptesc din nou, zâmbind

- Mulțumesc, Tad. Înseamnă mult. 

După ce termină "discursul" , diriginta ne spune că putem pleca acasă. Zis și făcut! 

- Vacanța de vară oficial a început. Spun eu rânjind

- În sfârșiiiiit ! Spune Ayato chicotind 

Ne luăm rucsacele pe umăr și mergem spre ieșire. Pe drumul spre casă, l-am văzut pe Ayato destul de agitat și.. Puțin roșu la față. 

- Iubitule, e totul în regulă? Spun eu oprindu-mă în fața lui

- Uhm.. Păi.. Vezi tu.. Nu știu exact de ce.. Dar.. Te vreau. Acum. 

- Ayato, ești bine? Spun chicotind . Tu nu ai spune așa ceva nici dacă ți-ai dori-o 

- Sunt bine, doar că te vreau... Cât mai curând posibil . 

- Ai răcit din nou? .. Spun chicotind scurt 

- Am spus că sunt bine, dacă vine vorba de sănătate. Dar te vreau! 

- O...ka..y.. 

- Vorbesc serios. 

Se comportă .. Ciudat... Ayato nu mi-ar spune niciodată că mă vrea. În niciun caz pe față, fără să ezite, în mijlocul trotuarului. 

- Hm. Bine atunci. Spun rânjind. Vi la mine. 

- Perfect. Spune mușcându-și buza. 

Mă îngrijorează oarecum, dar deja mi-a pus mintea perversă în funcțiune și va fi prea greu să o opresc. Așa căă... O să profit de moment. 

Ajungem la mine acasă, unde intrăm, comportându-ne "normal". 

- Bună, băieți. Ne salută mama, care era îmbrăcată elegant

- Bună ziua! Spune Ayato afișând un zâmbet larg 

- Hei, mama... Ce e cu hainele? Spun confuz

- Eu și tatăl tău trebuie să mergem la o întâlnire de afaceri. Spune mama 

- Aha... Distracție plăcută. Noi mergem sus. Spun luându-l pe Ayato de mână, urcând scările și intrând în camera mea. 

Cât noroc putem eu și Ayato oare avea? Aproape că mă amuză, atât de mult pe cât mă bucură. 

- Aparent, avem noroc. Spune Ayato chicotind scurt. 

- Tu, da, tu . Spun arătând cu degetul spre el. Tu, domnișorule, ești un pervers. 

- Eu? Spune așezându-se pe marginea patului. Eu sunt inocent. 

- Da, da. Inocent ca un drac. 

- Aș putea spune și așa. 

- Mrr. Spun apropiindu-mă de el. 

Își încrucișează degetele de la ambele mâini cu ale mele, trăgându-mă peste el. 

- Te iubesc mult, Tad. Spune sărutându-mă apăsat. 

Mmm... Ar trebui ca eu să fiu cel "înțelept" , "grijuliu" și "atent" ? Nu mă pot descurca în situații ca asta. 

Îmi strecor limba printre buzele lui, începând să mă joc cu a lui. Sărutul nostru devenea din ce în ce mai sălbatic, și mă făcea să vreau din ce în ce mai mult. 

Își duce o mână pe spatele meu, coborând până la marginea tricoului, strecurându-și mâna pe sub el, ridicându-l lent. 

- Noi am plecat, copii. Aud vocea mamei, de jos, după care aud ușa de la intrare deschizându-se și închizându-se, semn că au plecat. 

Ayato îmi dă tricoul jos de tot, deci aparent și el a auzit. Își coboară vârfurile degetelor pe coloana mea, oprindu-se la talia pantalonilor, pe care îi lasă în jos. 

Ne desprindem din sărut, iar eu mă ridic din pat, îmi dau pantalonii jos, după care mă pun din nou peste el și îi dau jos tricoul, continuând prin a-i ține mâinile deasupra capului. Încep să îi sărut ușor maxilarul, coborând la gât, unde îl mușc ușor, sărutând mușcătura. Îi dau drumul la mâini și cobor din ce în ce mai jos, iar pe măsură ce cobor, măresc cu câte puțin intensitatea mușcăturii , sărutând și  lingând ușor pe fiecare. Gemetele lui scurte îmi dădeau o satisfacție de nedescris. 

Am ajuns în zona abdomenului, unde m-am oprit pentru câteva clipe, vrând să îi văd chipul angelic, ce acum era roșu cu totul. Îi dau pantalonii jos, continuând cu boxerii. El îi dă jos și pe ai mei, acum având un rânjet de toată frumusețea pe chipul ăla inocent și roșu. Își depărtează picioarele , și mă trage mai aproape de el, încrucișându-și-le pe spatele meu. 

Intru ușor în el, gemetele lui și ale mele începând să acapareze întreaga cameră. Cu o mână a început să se joace prin părul meu, iar cu cealaltă mă zgârie ușor pe spate. Odată începând să fac mișcări de "du-te - vino" , și el a început să zgârie mai apăsat și să mă sărute, mușcându-mi din când în când buzele. Momentul nu putea fi descris altfel decât perfect.