Nu crede in destin [ Yaoi ] - //Terminată//

#Capitolul 7

*Ayato povesteşte*

Sunt mai fericit ca niciodată!... Mi-am mărturisit iubirea faţă de Tad, aflând că şi el mă iubeşte, iar ceea ce ador şi mai mult la asta e faptul că îl pot numi "iubitul meu" acum. Sunt atât de fericit!... 

L-am sărutat pentru a tăcea . Îl văd cum se înroşeşte , cu o expresie plăcut surprinsă ce mă face să ma opresc şi să chicotesc . 

- Îmi place mai mult noul mod prin care mă faci să tac . 

- Uhh , serios ? 

- Da .. Iar din cauza asta cred că voi începe să vorbesc mai mult... Hmm ... Ce zici ? Spuse Tadashi făcându-mi cu ochiul şi zâmbind în colţul gurii.

Stăteam încă în fund , pe pieptul lui , uitându-mă la el şi pregătindu-mă să îi dau un răspuns până ce el s-a ridicat în şezut , făcându-mă să alunec de pe pieptul lui , între picoarele acestuia , picioarele mele fiind in jurul taliei lui, iar din reflex pentru a nu cădea pe spate, mi-am încolăcit braţele în jurul gâtului lui . 

Simt cum obrajii îmi iau foc, atunci când mă prinde de spate şi mă trage spre el. Acum suntem lipiţi unul de altul, eu fiind încă între picioarele lui, având încă picioarele mele încolăcite în jurul taliei lui şi mâinile în jurul gâtului acestuia. Am roşit când am observat în ce ipostază ne aflăm , el chicotind uşor , aplecându-se spre mine pentru a ma săruta. I-am răspuns la sărut, formând în scurt timp un sărut pasional. Simţeam cum îi bate inima, probabil și el simțind acelaşi lucru . 

Ne-am oprit brusc,eu văzându-l pe Tadashi cum se uită la mine şi înghite zgomotos în sec. Mi-am dat seama la ce se referă, atunci când i-am simţit si umflătura din pantaloni, noi fiind înca foarte apropiaţi. Am înghiţit şi eu în sec, iar după o scurtă ezitare, m-am uitat în ochii lui doritori, dând afirmativ din cap, lucru ce l-a făcut pe Tadashi să zâmbească. 

Mereu am fost apropiați. Și au tot avut loc scene... "Diferite"... Dacă mă pot exprima așa. Deseori a fost greu să mă abțin. Și probabil și pentru el a fost la fel... 

- Eşti sigur , iubire ? Spuse el încă uitându-se la mine zâmbind

Mi-a spus "iubire" , aww .. 

- Da , sunt sigur , iu..iubitule.. Spun şi eu la rândul meu zâmbind 

Atunci am simţit cum îmi ridică uşor tricoul , îndepărtându-l uşor , după care îmi lasă un sărut scurt pe buze, coborând spre gât , unde mă muşca uşor. Nu puteam simţi durere , pentru ca după fiecare muşcătură lăsa un sărut dulce şi umed... Cobora din ce în ce mai jos, eu lăsându-mă uşor pe spate, mâna lui fiindu-mi suport. Mi-a mai lăsat un sărut dulce şi umed pe abdomen, fiind gata să coboare şi mai jos, când... Oh, nu!.. Îmi sună telefonul... 

M-am uitat la Tad, oftând scurt, văzându-i chipul cumva trist, plecându-şi uşor capul. 

- Oh , nu ... Un moment mai nepotrivit nu îşi putea găsi să sun . Spun eu în timp ce îi las un sărut rapid pe frunte lui Tadashi, făcându-l să îşi ridice privirea, zâmbind uşor .

M-am îndreptat spre măsuţa din bucătărie, unde se afla telefonul, uitându-mă pe ecran şi văzând că este mama. Oh, Doamne... 

- Alo ? Spun eu  

- Alo , Ayato ? 

- Da , mama .. Spune .. 

- Bănuiesc că vei rămâne la Tadashi în seara asta , aşa-i ?

Mă cunoaşte .. 

- Uhh.. Da... E ok ? 

- Ştiam eu .. Spuse mama chicotind uşor .. Ieşi până afară . Ţi-am adus nişte haine de schimb . 

- Oh , mulţumesc mama , vin imediat . Spun eu închizând apelul , zâmbind cu gura până la urechi , îndreptându-mă spre sufragerie , zărindu-l pe Tadashi foarte trist . 

- Tad , ai păţit ceva ?... Spun îndreptându-mă spre el , mângâindu-l uşor pe spate 

- Păi cam da .. Am auzit conversaţia .. 

- M.. Atunci , care este problema ? 

- Păi , după ultima ta replica în special , am dedus că te-a chemat acasă... Uhh... Nu vreau să pleci... 

- Oh... Ce bleguț ești... Spun chicotind 

- Huh? Cum adică? Spuse surprins 

- Bleguţule .. Mama a "prezisâ„ cumva , nu îmi dau încă seama cum, că vreau să rămân la tine peste noapte, aşa că a venit să îmi aducă nişte haine. Spun zâmbind , văzând cum chipul i se luminează şi zâmbeşte fericit .

- YAY! Spuse luându-mă pe sus în braţe, râzând

- Acum , scuză-mă puţin te rog , mama aşteaptă afară să ies după haine... 

- Ok , ok . Dar eu tot sunt foarte fericit. Spune chicotind

Mi-am luat repede tricoul pe mine şi am fugit repede spre uşa de la ieşire , trăgându-l pe Tad după mine, imediat ce și-a luat tricoul pe el. Am deschis uşa şi am văzut maşina mamei parcată în faţa casei şi pe mama lângă ea.

- În sfârşit aţi apărut .. Poftim , Ayato . Spuse în timp ce îmi dă un rucsac.

- Mulţumesc , mamă . 

- Cu plăcere , acum , Tadashi , părinţii tăi sunt acasă ? 

- Nu , doamnă Hideki , sunt plecaţi ceva vreme din oraş .. 

- Adică voi sunteţi singuri.. Uhh .. Sper că nu faceţi vreo prostie .. 

- Nu , mama , stai liniştită .. 

- Aţi mâncat? Sunteţi ok? 

- Ohh.. Da , mama .. Spun eu cu o voce plictisită... 

- Ok , hai să nu vă mai reţin... Dar , apropo , Ayato , de ce a durat aşa mult până mi-ai răspuns? Tu răspunzi destul de rar așa de greu la telefon. 

- Umm .. Păăi.. Uhmm.. Noi .. Ştii .. Spun bâlbâindu-mă 

- Ne jucam pe consolă , doamnă Hideki şi l-am auzit mai greu din cauza sonorului prea tare . Spuse Tadashi zâmbind, salvându-mă din pana mea de idei 

- Uh, în regulă... Ayato, mâine vii acasă, sau stai la Tadashi până duminică ? 

- Păi cred că stau până duminică să îi mai ţin companie, dacă tot e singur . Spun eu zâmbind ca un îngeraș, făcându-l pe Tadashi să chicotească pe înfundate . 

- În regulă, copii. Vă las . 

- Noapte bună , mama ! 

- Noapte bună, doamnă Hideki ! 

- Noapte bună ! Spuse mama urcând în maşină şi plecând .