Nu crede in destin [ Yaoi ] - //Terminată//

#Capitolul 48

O aud pe mătușa cum deschide ușa... E... E Jiro!! 

- Ăăămm... Bună.. Ziua... Doamnă... Îl aud sunând confuz

- Tu ești porcul de mai devreme! Spune mătușa trăgându-l de mână în casă, încuind ușa, acum el fiind cu spatele la mine.

- Eu sunt ce ?!! Cine dracu ești dumneata?! Spune Jiro vizibil nervos. Unde e Yuma?! 

- Nu îndrăzni să țipi la mine, vierme ce ești! 

Oh, nu... Dacă vipera aia îl va răni pe Jiro, jur că o omor. 

- J...Jiro... Mormăi eu

- Yuma?! Spune întorcându-se brusc , privindu-mă. Y-Yuma! Scumpa mea! Ce .. Ce s-a întâmplat?! Continuă el, venind lângă mine, ridicându-mă ușor pe un braț

- F..Fugi... Te rog..... Murmur eu simțindu-mi ochii din nou acaparați de lacrimi

- Nu. Nu te mai las o singură clipă cu femeia asta. E o nebună. O psihopată ce va putrezi în închisoare. Spune privind-o, fulgerând-o din priviri

- Crezi că mă intimidezi în vreun fel, prostovane? Te înșeli. Ești în casa mea acum. Tu mă asculți pe mine. 

- Nu îmi pasă ce ai de spus. Dar judecătorul poate îți va asculta rugămințile de milă. Îi răspunde Jiro 

- Să te văd cum mă duci acolo!! Spune mătușa descuind ușa, vrând să fugă

- Ohh, nu vei scăpa atât de ușor!!! Spune scurt Jiro, lăsându-mă ușor înapoi pe podea, zâmbindu-mi scurt cu înțeles de "ai încredere în mine" , ducându-se după ea, punând-o la pământ.

- Dă-te de pe mine, scârbă!!! Țipă ea

- Nici mort nu mă voi mișca de aici înainte ca poliția să ajungă. Spune Jiro apelând probabil la poliție

~ Peste câteva ore ~ 

Sunt acasă la Jiro, unde voi locui de acum încolo, iar mătușa mea va face închisoare pe viață... Nu speram la un "final fericit" nici dacă era un final fericit evident. Credeam că voi muri la un moment dat din cauza ei...

- Ești încă prinsă în gânduri? Spune Jiro așezându-se pe marginea patului, privindu-mă 

- Da... Totul a fost atât de ... Brusc ..cred... Spun încă privind în gol tavanul

- De acum totul va fi bine, Yuma. Îți promit. Spune aplecându-se ușor peste mine, sărutându-mă, umplându-mi corpul de fiorii pe care doar el îi poate crea.

- Mmhh... Îmi încolăcesc brațele în jurul gâtului lui, aprofundând sărutul

~ Următoarea zi ~ 

Fericirea!! Există fericirea supremă!! Gândul ăsta lasă să îmi scape un chicot scurt. Sunt cu Jiro într-o pădure atât de frumoasă... Nuanțele de verde ce ne înconjoară se oglindesc unele în altele creând un peisaj minunat. În sus, cerul senin, de un albastru sticlos abia că se remarcă printre crengile copacilor înalți. Tot ce se poate auzi e pur și simplu.. Natura... Păsările ce ciripesc vesele într-un ecou simpatic, foșnetul blând al crengilor la adierile scurte de vânt de vară, poate câte o ciocănitoare sau o veveriță.

Toate sunetele se completează perfect unele pe altele, dând peisajului un aer viu. E minunat!

- Îți place aici? Spune Jiro

- Da!! E atât de frumos locul ăsta.. Răspund strângându-i puțin mai tare mâna

- Mă bucur că îți place.. Poate deveni un "loc special" . Spune chicotind scurt

- Crezi? 

- Sunt sigur. Hai să ne rămână locul ăsta drept "locul nostru special". Spune privind zâmbitor în jurul lui

- Aww... Îmi place ideea... Răspund la fel de zâmbitoare

- Mai am o propunere... Spune el oprindu-se din mers, întorcându-se spre mine, luându-mi mâinile în ale lui, privindu-mă

- S-Spune... Offf... De ce mă pierd mereu în ochii lui? ...

- Hai să fim fericiți. Împreună.

- Hmm... Bine! Hai să fim fericiți. Spun chicotind