Nu crede in destin [ Yaoi ] - //Terminată//

#Capitolul 39

~Ayano povestește~

În sfârșit.. Orele s-au terminat.

Tsk. Ce mai "ore" . Ne-am plictisit unii pe alții.

În fine.. Măcar am avut timp pentru a mă gândi la un plan bun pentru a scăpa de Tadashi. Dar, nu mă pot hotărî. Nu pot risca prea mult, iar greșelile nu sunt permise. Poate o voi face mâine. Trebuie să mă gândesc mai bine. Dar totuși...

~Ayato povestește~

Încă o zi iar calvarul ăsta numit "școală" se va termina. În sfârșit!

Voi putea petrece timp alături de Tad, mă voi uita la anime și multe alte lucruri ce mă fac fericit. Yay .

- Ayato .. Spune Tad apropiindu-se zâmbind de mine, care eram in spatele clasei, punând niște foi în dulap.

- Ce e, Tad? Spun privindu-l zâmbind

- Hai să facem din ziua de azi una specială. Spune rânjind, rezemându-se de perete

- Cum "specială" ? Spun chicotind

- Acum, depinde de tine .

- Rânjetul tău spune mai multe decât crezi . Spun chicotind din nou

- Atunci mă bucur că îmi înțelegi gesturile . Spune făcându-mi cu ochiul

- Bine atunci . Vi la mine, deci ? Spun încercând să schițez un rânjet asemănător cu al lui .

- Bineînțeles. Spune mușcându-și buza inferioară.

Hm. Oare merită să intru in "jocul" lui? ... Sau să ii "spulber" dorințele spunându-i că mă refeream la anime-uri ? ... Poate voi combina ideile astea. Să vedem ce va ieși.

Îmi iau rucsacul pe umărul drept, după care îmi încrucișez degetele de la o mână cu ale lui.

- Afecțiune în incinta școlii ? Spune Tad râzând scurt. Îmi place

- Încerc să fac ziua asta specială din cât mai multe puncte de vedere totuși . Spun zâmbind, îndreptându-ne amândoi spre ușă.

- De ce nu m-am gândit eu să fac toate zilele "speciale" , nu știu.. Spune Tad râzând

- Oh, tuu ... Spun chicotind , ieșind împreună din școală... E așa caald.

- O să fie și mai cald când ajungem . Spune făcându-mi din nou cu ochiul.

- Vai, dar ce perverși suntem astăzi. Spun cu o voce ironică

- Mai de grabă dornici . Spune afișând din nou acel rânjet

Aparent, e mai hotărât decât aș fi crezut. Pare atât de inocent, dar totuși in mintea lui sunt râuri de perversiuni. Nu le ascunde prea bine. Cel puțin, nu față de mine .

În scurt timp, ajungem la mine acasă.

- Mi-era dor de locul ăsta. Spune chicotind, in timp ce se descalță

- Da? Spun dupa ce ma descalț si intru in sufragerie

- Așa se pare. Spune încă chicotind, venind după mine , îmbrățișându-mă de la spate.

- Te iubesc . Spune sărutându-mi creștetul capului.

Mă întorc cu fața la el, zâmbind. Îi privesc ochii roșiatici și mă las purtat de val, sarutându-l apăsat.

Îmi răspunde sărutului și îmi mușcă ușor buza inferioară, pătrunzând in lăcașul meu.

Mă împinge ușor in spate, ajungând pe canapea, după care el se pune in poala mea, continuând sărutul.

Eu îmi strecor o mână pe sub tricoul lui, iar cu cealaltă mă joc prin părul lui, învârtindu-i câte o șuviță de păr pe fiecare deget.

Tadashi coboară de la buze la gât, unde mă mușcă ușor, după care sărută locul mușcat, continuând sa coboare cu aceleași mișcări.

Cand ajunge la gulerul tricoului, mă privește rânjid, după care îmi da jos tricoul, eu lăsându-mă pe spate, permițandu-i să continue.

Se apropie de pieptul meu, dar se oprește când se aud bătăi in ușă.

- Serios?.... Spune Tad dezamăgit.

Eu mă uit la el, oftez, după care mă ridic și mă duc să deschid ușa.

- Hei. Spune... Ayano?...

- Uhm... Ayano... H..Hei... Spun confuz

Ayano nu mai spune nimic, doar înghite in sec si mă privește roșind.

Stai... Eu.. Nu am tricoul... Nu? .. Fuck

- Cine e la u... Spune Tadashi venind in spatele meu. ... șă.... Termină el propoziția, privind-o pe Ayano.

- V-am deranjat? .. Spune ea intr-un final, privindu-l pe Tadashi cu o privire de parcă l-ar putea omorî, iar Tadashi ii răspunde cu aceeași monedă.

- N...Nu.. Spun timid

- Da. Spune Tadashi pe un ton dur.

- Tad!... Spun privindu-l scurt, revenind cu privirea la Ayano. Ce te aduce aici? Spun zâmbind moale

- Și cand pleci? Spune Tadashi vizibil iritat de situație.

- Îhh. Tad ! Mai bine îmi aduci tricoul. Bine?

- Ahhaa... Spune Tad mergând spre sufragerie.

- Bun, acum, Ayano. Spune.

- Am găsit într-o bancă, atunci când am fost de serviciu pe clasă un .. Jurnal.. Spune scoțând din geantă un jurnal destul de mic, negru. Pe prima pagină scrie "Hideki A." , și m-am gândit că îți aparține. Spune întinzându-mi jurnalul.

Iau jurnalul si ma uit atent la el.

- Uhm.. Nu.. Nu e al meu. Spun

- Nu? Spune ea confuză.

- Nu.. Spun

- Păstrează-l. Poate daca il răsfoiești iti dai seama cui ii aparține. Dar, nu cred că mai e un alt , sau, o altă "Hideki A." pe aici . Spune chicotind.

- Uhm.. Sigur. Mă voi uita. Totuși, mulțumesc. Îi spun zâmbind

- Nu ai pentru ce . Îmi răspunde zâmbind la rândul ei. La revedere, Ayato! Spune făcandu-mi cu mâna zâmbind, îndepărtându-se.

- Paaa, Ayano! Spun facandu-i si eu cu mâna.

~ Ayano povestește ~

A fost ușor sa ii urmăresc până aici, și aparent am întrerupt si ceva intens.

Jurnalul acela e prima parte a planului meu. Voi scăpa de Tadashi, iar atunci Ayato va putea fi doaaaar al meu.

Hihihi. Ce drăguț e fără tricou totuși... N..Nu! Trebuie sa mă concentrez.

Trebuie sa fie al meu .