• Capitolul 2 •

8.2K 219 25
                                    

Mă ridc brusc de pe scaun și ma uit ba la bărbatul,care mi-a zis că voi fi a lui,ba la părinții mei care m-au crescut și educat,ba la doamna Ana și domnul Mihai vare vorbesc între ei.Ce oameni.M-au dat.Oare pentru ce?

Eu(cu lacrimi în ochi): - Și mă rog...pentru ce mi-ați dat viața?

Mama: - Scumpo...

Aiden o întrerupe pe mama și îmi ia mâinile între ale lui.Nu ripostez,și îmi vine să urlu,deoarece sunt foarte slabă.

Aiden: - Eu te urmăresc de ani.Mai exact 10 ani,de când aveai tu 7 ani.M-ai fermecat cu frumusețea ta și am așteptat să vina ziua asta,când tu vei face 17 ani.Aceasta este ziua când vei fi a mea.Dacă ai tăi nu se supun acestei decizii,te voi omorî.Apoi îi omor pe ei.Nu sunt un om oarecare.Ai un vampir în fața ta,care te vrea.Aaa și,pregăteștete,peste o săptămână vin să te iau.La revedere iubito.

Mii de furnicături mi s-au activat,odata cu rostirea apelativului 'iubito'.Mă uit la el și parcă sunt vrajită.Îmi oferă un sărut pe obraz,apoi pleacă împreună cu familia lui.Nu îmi mai privesc părinții,ci urc la mine în cameră.De ce?De ce mie?Sunt o mie de fete în România,care așteapta băiatul chipeș să le răpească.Nu vreau să plec.Nu este vina părinților,ci a mea,deoarece m-am născut.

Mă închid în cameră și aștept.Aștept un răspuns.Părinții mei sunt vampiri?Eu sunt vampir?

Mama(strigă după ușă): - Puiule,deschide ușa.Vreau să-ți răspund la întrebările tale.

Mă duc cu pași mici spre ușă și răsucesc cu mâinile tremurânde cheia din broască.Mă uit la femeia din fața mea,care mi-a dat viața și mă dau la o parte,pentru a o lăsa să intre în cameră.Tocurile pantofilor ei,se aud și se oprește în fața oglinzii.Mă duc și eu în spatele ei și îi privesc fața din profil.

Eu: - Sunt vampir?

Mama se uită cu coada ochiului la mine,apoi oftează.Se întoarce cu fața la mine și îi observ lacrimile uscate pe obrajii rozalii.Îmi spun în gand oare eu sunt vampir?Nimeni nu îmi răspunde.Întrebarea rămâne în aer și mie începe să îmi pulseze inima într-un ritm alert.

Eu: - Sunt vampir?

Mama: - Da.Ai 57 de ani ca vampir și 17 ani,ca om normal.

Eu: - Cum 57?Mamă,tu te auzi?

Mama(oftează și se apleacă asupra mea,sărutându-mi fruntea lung) : - Aud ce spun.Ai stat timp de 35 de ani adormită.

Gura mea formează un 'o' perfect și privirea îmi rămâne fixată într-un punct.

Mama: - Aiden Benson,te-a adormit.El te-a răpit la vârsta de 5 ani,deoarece el zice că tu ești sufletul său pereche.Te-a vegheat mereu din întuneric,de aceea tu credeai că ești urmărită.El te vrea pe vecie...nu știu dacă pentru că te iubește....sau...(scărpinându-se la ceafă)...sclavă sexuală.Ești vampir de când te-ai născut.

Eu: - Tu și tata sunteți...

Mama(întrerupându-mă): - Vampiri?Da,suntem și noi.Tatăl tău ca vampir,are vârsta de 860 de ani,iar eu 740 de ani.Ne iubim.Prima dată am fost sclava lui sexuală,apoi...cu timpul o dragoste pură și vie,a luat naștere între noi.Din această dragoste pură,ai rezultat tu.Niciodată nu o să-ți uit plânsetul tău,atunci când ai avut parte de primul tău plânset,când ai apărut pe lume.Ochișorii tăi pe atunci erau roșii,acum sunt verzi.Folosești lentile pentru a-i avea albaștri,dar tot ochii tăi naturali sunt frumoși.Micile firicele din căpuțul tău,aurii ca aurup,nu-l vii uita niciodată.Aiden Benson,are vârsta de 1979 de ani și este foarte puternic.După două zile de la nașterea ta,tu ai murit.Murise-i.Aiden,își tăiase gâtul pentru a te vindeca.Cum ți-a alunecat sângele lui pe gât ai reînviat și de atunci a zis că tu ești al lui.Îmi aduc și acum,bine aminte,cuvintele lui "Această făptură din brațele mele,când va ajunge la vârsta de om,de 17 ani,mi-o ve-ți încredința mie".Revin....ai observat tatuajul cu pasărea roșie de pe gâtul tău?Atunci când l-ai văzut si-a căpătat culoarea neagră.Înseamnă că îl iubești.

Clipesc de en de ori,pentru a-mi reveni și simt ca rămân fără aer.Mă pun pe marginea patului și o voce de bărbat apare în capul meu Ai aflat.Vei fi a mea.Te vreau.Încep să plâng și mama mă privește cu milă.

Mama: - Încearcă să dormi puiule.Hai în brațe la mami tău.

Mă duc langa mama și îmi pun capul pe pieptul ei.Bătăile rapide ale mamei se aud și reprezintă pentru mine un cântec de leagăn.Simt niște mâini care mă îmbrățișează și adorm imediat.

                           ***

Mă trezesc puțin amețită,deoarece o gălăgie se aude la parter.Îmi îmbrac halatul negru,cu care stau eu mai mereu prin casă și cobor jos.Închid încet ușa în urma mea și merg cu pași mici în bucătărie.Obserb o umbră neagră,care stă pe scaun.Mă îndrept spre umbră și îi pun o mână pe umărul strâng.La atingerea mea se îmtoarce și pot vedea trătăturile bărbatului din fața mea mai bine,cu ajutorul luminii de la lună.

Aiden: - Îmi era dor de tine.

Eu: - Da?Și mie.Nu știu de ce,dar îți simt absența când nu ești lângă mine.Ting după tine.Semnul de pe gât este negru acum.De ce?

Aiden: - Este un semn al iubirii și al păcii.Mă iubești?

Eu: - Te rog.Eu nici măcar nu știu cum mă consideri tu.

Aiden(pufăie pe nări enervant și spune): - Te vreau ca sclavă.Am iubită.Ce credeai?Că te iubesc.Nu Bety.Eu nu te iubesc și nici pe iubita mea.Eu nu o să iubesc niciodată.Voi face numai rău.

Cuvintele lui îmi zdrobesc inima și o lacrimă îmi cade și își face drum până la gât.Mă uit la el și se pare că asta voi fi...o sclavă.Nu simte nimic pentru mine.

Aiden: - Vei fi sclava mea sexuală.La ce bine arăți...

Podul palmii mă mănâncă atât de tare,încât obrazul lui face cunoștința cu palma mea.

Aidei: - Ascultă târfo...Dacă mă mai lovești o dată în viața ta,te voi lua pe sus și ma voi satisface singur.Înțeles?

Nu mai pot să spun nimic,deoarece el dispare în lumina lunii.Încep să plâng.Plâng de o oră încontinuu și simt cum inima mea este spartă în mii și mii de bucățele.

Mama(luându-mă în brațe): - Așa plângeam și eu,dar el te iubește.Nu îl lasă vampirul din el să recunoască.Simt asta.Vedeam asta.

Eu: - De ce am o viață grea.De ce...Îl urăsc.

Mama: - Îl iubești.

Are dreptate.Îl iubesc.Încerc să îl comtactez telepic și spun Această târfă virgină,te iubește.Răspunsul lui nu întârzie să apară Virgină?
Eu:Da,sunt virgină și nu mă voi dărui pe tavă.
El:Mai vedem păpușă.Noapte bună,iubire.
Eu:Pfff...numai buna,nu mai e.
El:Hai iubire,știu că mă vrei.
Eu:În iad?Acolo da...Noapte bună,Aiden.
El:Noapte buna,Beatrice.

Mama: - Ai vorbit telepatic cu el?

Eu: Mda...eu mă duc să mă culc.Urmează zile grele.

Mama: - O să vă iubiți cu adevărat.Să nu uiți asta.Noapte buna puiule.

Și uite așa dispare și mama ca prin magie,iar eu rămân în bucătărie.Alerg și eu cu puterea de vampir până în dormitor și ma întind pe pat,adormind.

Târfa mea|+18|✔Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum