Târfa mea|+18|✔

• Capitolul 32 •

Înainte să încep să scriu vreau
să-mi cer scuze pentru întârziere,dar nu aveam timp să scriu și nu vroiam să tastez doar aproximativ 300 de cuvinte.
Am recitit aproape toata cartea si am observat multe greseli...am zis ca le remediez in aceasta vara,dar acest lucru nu a fost bifat.In fine,le voi remedia eu pana termin cartea.Imi cer eu scuze pentru greseli,dar eu scriu de obicei pe la 23 si sunt obosita atunci.Va multesc ca imi sunteti alaturi si nici in aceasta pauza nu m-ati abandonat si mi-ati citit cartea.Inca nu stiu ce sa mai spun,ca idee in acest capitol sau celelalte,dar ma voi gandi si sper sa-mi iasa ceva.Acest capitol il dedic tuturor.

Play muzica...I hate u,I love u...

Autor povesteste:

Toti cei dragi sunt alaturi de Beatrice,care sta nemiscata pe un pat de spital,fiind o leguma.Este palida,iar medicii spun ca sansele ei de supravietuire sunt de 30%.Sansele de a muri cand va naste fetita sunt foarte mari,iar toti plang,deoarece pierd o persoana care este buna in sufletul ei,chiar daca ea vroia mereu sa arate ca este dura si nu are nevoie de nimeni.Acum lupta pentru doua persoane.Si micuta Ioana ii este alaturi matusii ei care nu o mai poate mangaia pe fata si sa ii spuna ca ea este nepoata ei favorita.Lacrimi au fost varsate la capataiul ei,ea doar doarme.

In visele ei totul este alb si aude peste tot "Nu ne lasa.Ai un bebe care vrea sa-ti spuna *Mamă*".Beatrice vrea sa se trezeasca,dar sufletul ei nu mai are puterea de a face acest pas.Este prinsa intr-o capcana care nu o lasa sa evadeze.

- Ioana,haide acasa.Trebuie sa mananci.Elena o cheama pe fata ei ,stand langa usa salonului.

- Nu o las pe tusica.

- Puiule,daca tu vei manca si o sa ai grija de tine,ea se va face bine si se va juca cu tine.

- Mami,nu ma mai minti.Ea este in coma.Poate ca sunt eu mica ,dar nu sunt proasta sa nu vad ce se intampla.

- Draga mea.Mama Ioanei se duce langa ea si o pupa pe frunte,uitandu-se cu coada ochiului la Beatrice.O sa se faca bine.

- Mami...oamenii de aici nu stiu ca este vampir,nu?

- Tatal tau a aranjat in asa fel incat sa nu se afle.Stai calma.

- Ok.Am sa vin sa mamanc,deoarece vreau sa dorm in camera matusicii.Imi lipseste.

- Si noua.Haide draga mea.

Pleaca altii si vine alta persoana langa ea.De data aceasta este mama ei ,care ii ia mana in palmele ei si plange.Lacrimi amare care curg pe obrajii sai.

- Iarta-ma ca am plecat.Ca te-am lasat,dar nu vroiam ca Aiden sa afle de tine.El nu si-a dorit o sora si vroia sa o omoare.Dar,de cand s-a indragostit de tine,nestiind cine esti si-a schimbat planul.Te vroia.Imi povestea mereu de tine.La inceput el nu stia.Nici cand tu erai mica si te-a salvat de la moarte.Ti-a dat din sangele lui nestiind cui ii va da.Nu conteaza ca sunteti frati vitregi,voi o sa va iubiti candva.Acest copil va leaga si va va aduce impreuna.Lasa timpul sa treaca.Imi pare rau ca i-am dat drumul,dar si el este copilul meu.

Aparatele o iau razna.Totul se intuneca in privirea mamei sale.

- T-tu...v-vei pla-t-i.

Femeia se infioara si se duce rapid sa cheme un doctor.

- Stati afara.Vom vedea daca isi revine.