• Capitolul 9 •

4.7K 161 3
                                    

Știu că vă place Carla's Dreams...deci...aveți o melodie de-a lui la mediaaaa.

Unde....

La mulți ani copii.Eu încă mă simt.Vă pupic 💋💋💋❤❤❤

Îmi arunc geanta în pat și ofrez lung.Mi-am pierdut cea mai buna prietenă,soră.Mă așez pe marginea patului și îmi pun mainile pe genunchi.Îmi ingrop fața în ele,stând așa.Cuvintele ei au fost dureroase pentru sufletul meu și mi-au sfâșiat câte o bucățică din inimã.Un ciocănit se aude în ușa și spun un "Intră" slab.Nu ma uit pa persoana care e lângă mine,dar presimt că este mama.Se așează lângă mine și mă ia în brațe cu o mână,apoi spune:

- Totul va fi bine.

- Mi-am pierdut prietena mamă.Spun aceste cuvinte cu lacrimi în ochi,care nu încetează să alunece pe obrajii mei.

- Puiule...

- Nu mamã.Lasă-mă singură.

- Bine puiule.Ți-am adus ceva de mâncare.Mănâncă ceva înainte să te culci.Da?

- Mhh.

Nu mai aștept nicio replică de la mama,ducându-mă în baie,pentru a-mi face un duș revigorant.Mă dezbrac din mers și intru sub jetul de apă rece.Tresar la primul contact cu acesta,dar mă obijnuiesc cu timpul.Îmi spăl podoaba capilarã cu șamponul de la Gerivital,apoi corpul.Gonesc spuma din cap și de pe corp,ieșind din baie într-un prosop.Mă duc în fața oglinzii și încerc cu ajutorul unui prosop nou să mai absorb apa din pãr.Aplic un ser pentru varfuru deteriorate și îl las să acționeze.Mă uit la reflexia mea din oglindă și parcă nu mai sunt eu fata de acum câteva zile.Am ochii triști,asta se poate citi pe ei...dezamăgire,alt aspect.Oftez pentru a nu știu câta oară și încep să-mi usuc părul.În timp ce mi-l usuc telefonul îmi vibrează.Îl caut în geanta mea și dau în sfârșit de el.Am primit un mesaj de la Aiden

"Îmi cer scuze pentru verișoara mea și pentru că,eu sunt un prost,dar nu ai ce să-mi faci.Nu fi tristă.Ne vedem mâine?

Cu drag,Aiden" 20:25 PM

Eu:"E bine azi la 21?În parcul de lângă casa mea.Vreau să văd ce îmi spui și tu."20:27 PM

Aiden"Sigur.Mai este o jumatate de oră pânã atunci.Ne vedem." 20:30 PM

Eu"Ok" 20:30 PM

Mă duc la dulap și-mi iau nisțe pantaloni scurți,un maieu negru pe care îl bag în pantalonii scurți.La brâu îmi leg o cămașă în carouri,iar în picioare îmi iau niște sandale cu talpa dreaptă,înalte.Îmi prind părul într-un coc neglijat și îmi aplic pe față o bază și un fond de ten.Îmi aplic niște gene false,apoi dau cu rimel.Folosesc un ruj vișiniu,mat și ies pe ușă,nu înainte să-mi iau geanta și telefonul.
În bucătărie era mama,care se uita pe laptop.Se uită la mine și îmi zâmbește.

- Ies pe afară.

- Bine.

Niciodată ai mei nu mi-au zis când să vin acasă,să iau note mari la școală,să nu supăr profesorii...am fost lăsată liberă.Mă îndrept spre parc cu pași mari și mă așez pe o bancă.Mă uit în jur și nu-l văd.Ceasul este 21:03 PM.Nu am întârziat mult,deci e bine.Simt o prezență în spatele meu și spun:

- Bună.

- De unde ai știu că-s eu?

- Simplu.Ce vroiai să-mi zici?

- Te plac.Spune el repede cuvintele ,iar eu nu mai clipesc,mă uit într-un punct și în minte mi se derulează cuvintele lui.

- Mă ce?

Ezită să-mi răspundă la întrebare,așa că i-o iau pe repede-nainte.

- Este o gluma?Vară'ta...mi-a zis că s-a plictisit de prietenia noastră,iar tu îmi zici că mă placi.Strâmbă puțin din nas și se uită în ochii mei.

- Te plac.

Repetă iar aceleași cuvinte.Simt niște fluturași în stomac și nu știu sigur dacã de la ce mi-a mărturisit sau eu îl plac.Nuu!Asta este imposibil.Este un îngâfat,un prefăcut și un despărțitor de prietenii.Sună ciudat,dar așa e.Urmează un moment de liniște,de parcă suntem în biserică,nu într-un parc.

- Te plac.Spune el șoptit,apoi mă sărută pe frunte și pleacă.Îi privesc spatele și spun "Oare,eu te plac?'.Se oprește pentru un timp,apoi se întoarce cu fața la mine.

- Ce ai zis?

- Tu auzi orice?

- Am auzul fin.

- Mhh...nimic.Pa.Vreau să trec pe lângă el,dar îmi prinde mâna și mă ia în brațe.Își îngroapa nasul în părul meu și spune "Vei fi a mea pentru totdeauna."Mă lasă cu cuvintele în aer și pleacă.Mă duc și eu acasă,ducându-mă fix în camera mea și meditând ce s-a întamplat astăzi.De ce totul se întoarce împotriva mea?De ce?
Mă schimb în pijamale și pun capul pe pernă.Când închid ochii,el îmi invadează mintea și nu pot dormi.Iai telefonul de pe norptieră si intru pe whatsapp.Am un mesaj de la Denisa.

"Deea a plecat în Italia" Trimis

"Mhh...te sun mâine și vorbimNb." Văzut

" ok " Trimis.

Pun telefonul sun pernă și încerc să adorm.Stomacul meu cere mâncare,așa că mănânc ce mi-a pus mama pe tavă,apoi mă spăl pe dinți.Oboseala își pune amprenta pe mine,așa că adorm,imediat cum pun capul pe pernă.

Scuzați-mi greșelile.

Târfa mea|+18|✔Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum