Târfa mea|+18|✔

• Capitolul 21 •

Play muzicã,asta dacã vreți.

Și dai în mine cu gloanțe oarbe mã omori...

Privesc pe geam stelele care îmi aduc în viața mea un plus de fericire.Nu mã ține deloc captivã.Pot face ce vreau,atâta timp cât nu pãrãsesc locuința.Mã simt ca un deținut care poate să stea acasã sub supraveghere.Este ciudatã faza,dar n-am ce face.Se aude o cheie în ialã,apãrând Deea cu o fațã tristã.Dupã ea sunt Aiden și Nick din câte am înțeles.Mã întorc cu spatele la lunã și mã îndrept spre ei.Deea îmi sare în brate,iar eu o mângâi pe pãr.

- Ce i-ați fãcut?

- Nu mi-au fãcut nimic.

- Nu încã.Ne informeazã Aiden cu un rânjet drãcesc pe gurã.

- Are același sânge cu al tãu.

- Și?

- Cum pana mea,și?Nu gândești?

- Gândesc iubito.E pe mâna lui Nick.

Nick mi-a spus acum 2 ore cã o place pe Deea.

FlashBack

- Nu te mai fâțâi atât,mã amețești.

- Nu pot.

- De ce,mã rog...nu poți.

Privește în toate pãrțile,de parcã mi-ar spune o glumã,iar eu sunt nevoitã sã râd.Îmi face semn sã mã aproprii de el,lipind buzele de urechea mea.

- Îmi place de Deea.A spus așa de încet,deabi l-am auzit.

- Ce?

- Da..o plac și eu ca un bou am obligat-o sã se culce cu mine.

Îl bat de 3 ori pe umãr și îi spun;

- Chiar ești un bou.

- Mulțumesc pentru compliment.

- Spune-i.

- Ce?

- Cã o placi.

Se fâstâcește pe canapea pânã își gãsește un loc.Se uitã la mine iar eu la el.

- E greu...

- Așa este...e greu,dar în iubire dacã nu te sacrifici,nu câstigi.

End....

- M-ai auzit?

- Poftim?Mã uit nedumeritã la Aiden care este roșu la fațã,deoarece nu l-am ascultat.

- Vei dormi cu Deea azi.

- Bine.De ce te enervezi așa?

- Sunt iubitul tãu.

- Rectific...ești doar un bou.

Pe fundal se aude zâmbetul lui,care îți face pielea de gãinã de când îl auzi.Mã prinde de încheieturi și mã împinge pe pat.

- Ieși-ți afarã.Acum.

Deea se uitã cu o urmã de milã și regret pe față,iar Nick iese farã sã-mi mai întoarcã nicio privire.

- Dã-te de pe mine.

- Nu.

- Haide mãi.

- Mai fãcut bou.Și trebuie sã plãtești.

- Cum?

- Așa.

Începe sã mã gâdile zdravãn.Râsul meu se aude și la parter,cred.Mã zvârcolesc mai rãu decât un pește pe uscat.

- Gata.

- Doar dacã...se oprește câteva secunde și spune...mã însocești la bal mâine searã.

- Bine.Vin.

- Acum...eu plec.

O sã regret toatã viața mea ce voi spune acum,dar asta e.

- Dormi cu mine.

Șoc,confuzie și amuzament este pe fața lui.

- Ce sã fac?

- Las-o baltã.Flutur mâna în aer,gen "nu mai conteazã" și strâmb din nas în același timp.

- Bine.Hai la somn.Mâine trebuie sã te trezești de dimineațã.

- Ce face?

- M-â-i-n-e-

Îl întrerup și zic...

- Da,da...am înțeles ideea.

- Trebuie sã fi frumoasã la bal.

- Pfff...Mã duc la duș.

El dã din sprâncene pervers și mimez din buze un "nu".

- De ce?

- Sunt pe mestruație.

- Pfff...ok.Cum spui tu.

Adevãrul ãsta este.Sunt de 2 zile pe mestruație și mã doare puțin burta,dar îmi va trece.Intru în baie și mã privesc în oglindã.Oare somnul chiarvsi-am pus amprenta pe fața mea,deaorece arãt ca naiba.Trebuie sã dorm mai mult și sã mănânc.Îmi fac rău.Îmi fac un duș revigorant foarte rapid,lăsând în urma mea doar spuma.Apãs pe clanța de la ușã,dar niște mâini mă prind de mijloc.Știu cine este și nu mă panichez.

- Ce vrei?

Nu spune nimic,doar își pune mâinile pe burta mea și îmi sãrut ușor gâtul.Mai mușcã din când în când,alinând durerea cu limba.

- Aiden.Numele lui a ieșit din gura mea mai degrabã ca un geamăt.Mã ridicã în brațele sale în stilul miresei și se îndreaptă cu mine spre pat.

- Te rog.

- Ce mã rogi.

- Lasã-mă.

- Nu îmi pot aduce iubita din baie în dormitor.

Stau si ma uit la el si parca nu l mai cunosc,sa schimbat foarte mult. Vreau să spun ceva dar el mă întrerupe.

- Am greşit când m-am comportat urât cu tine.

Oare el chiar s-a schimbat sau doar vrea sa ma mintã în faţă. Stăm tacuti şi ne privim unul pe celălalt.Nimeni nu indrazneste sa spuna măcar un cuvânt. Mă ridic în picioare şi mă duc spre sifonier.Iau la nimereală o perechi de pijamale şi mă schimb de faţă cu el. Pune prosopul in cosul de rufe murdare ,apoi mă întorc la el.
Îmi găsesc întins pe pat cu mâinile la ceafă ,privind tavanul alb. Mă pun langa el şi oftez. Își întoarce privirea spre mine și îș deschide brațele.Mã ghemuiesc în brațele lui spunând doar un "Noapte bunã".

- Nu voi dormii.Noi nu dormim.Tu poți?

- Da...nu știu...sunt exact ca un om normal.

- Ciudat.Bine,noapte bunã.

Mã pupã pe frunte și închid ochii.

Oare el s-a schimbat sau doar vrea sã ma pãcãleascã.