Târfa mea|+18|✔

• Capitolul 13 •

13 o.o...capitol cu ghinion ^.^
Să trecem la fapte.Am 17% baterie.Sper să mă țină.Needitat.

Beatrice povestește:

Mă trezesc plină de energie și pusă pe fapte.Am o stare bună și sper să nu mi-o strice cineva.Mă întind printre așternuturile florale ale patului,apoi urmând încă 5 minute de lenevit.Iau telefonul de pe noptiera de lângă oat,deblocându-l.Privesc ecranul și mă alarmez.Este ora 11:03 iar la 12,trebuie să mă întâlnesc cu Aiden.Mă ridic prompt în picioare și o amețeală mă cuprinde.Mă spijin cu spatele de perete și închid ochii.Respir și expir de en ori,până ce acea amețeală bruscă dispare.Mă duc la baie și îmi fac rapid un duș.Dupa ce ies din cabina de duș mă duc în fața oglinzii și privesc reflexia.Îmi dau cu apă pe față,apoi aplic o crema pentru hidratare.Simt că fața mea este prea uscata.Îmi pun o mască după 10 minute și o las să acționeze.Mă duc în dressing și îmi iai o rochie florala,care îmi vine deasupra la genunchi.Iau și un set din dantelă,de lenjerie intimă,neagră și îmi las prosopul să cadã pe parchetul rece.

                         ***

De ce nu mai apare?Este ora 12:10,iar el nu apare.Mă așez pe o bancă și îl iau pe Spike în brațele mele.Dintr-o dată simt două mâini,care îmi acoperă ochii.Spike începe sa latre,dar cu o mână îl mângâi pe el,iar cu cealaltă iau mâna lui Aiden de pe ochii mei.

- Ai întârziat!Fac o față de copil bosumflat,iar el începe să radă.

- Scuze,dar trebuia să o iau pe Deea de la aeroport.

- Mhh.Știu că nu ar trebui să mă interesez de ea,dar ce face?

- Sunt bine.Tu?Acea voce.Este chiar ea.Deea.Lacrimile își fac simțită prezența și încep să cadă.

- Te rog.Vreau să vorbim.

- Nu avem ce să vorbim.Mă ridic de pe bancă și-l pun pe Spike jos.El dă din coadă fericit că o vede pe Deea ,dar eu nu sunt.Plâng din cauza ei.Dim cauza vorbelor ei.

Flashback...

- Tu niciodată nu m-ai mințit.Mereu ne spuneam totul.Dar de...ai crescut...ești femeie în toată regula,poate ți s-a luat să stai cu un copil ca mine.Poate te-ai plictisit de prietenia noastră.Vrea să spună ceva,dar o opresc făcându-i un semn cu mâna să tacă...Îmi mai ascunzi ceva?

Deea bate de două ori cu mâinile în bancă și apoi se ridică.Mă uit la ea de sus,deoarece are tocuri și este foarte înaltă.Mă uit în ochii ei și o rog din priviri să nu mă mintă.

- Ai dreptate.Mi...mi s-a luat de tine ca prietenă.Adio.

End...

Ziua aceea m-a făcut să par un nimeni.Sunt un nimeni pentru toți.Nimănui nu îi pasă de mine.Nimănui.

- Nu pleca.

-  "Ai dreptate.Mi...mi s-a luat de tine ca prietenă.Adio."...Ai uitat cuvintele ăstea?

- Nu,d-dar..

- Mi s-a luat să fiu proasta tuturor.Mi s-a luat de tot.Nu vreau să te mai văd.

- Nu poți!

- De ce,mă rog?Hmm?Nu mă pot muta?Nu pot?

- Pãi....

- Pa.

O mână mă prinde de ante-braț și mă întoarce cu fața la el.Îmi încordez mână și mi-o smucesc din strâmtoare.

- Tu ce mai vrei?M-ai avut!Ce mai vrei.Inima?Să mă distrugi.Fă-o.

- Nu mai țipa.Ne aud oamenii.

Țipând și învârtindu-mă în loc:Hei oameni buni...Am o viață de căcat.Toți mă joacă după deget.

- Taci.Tu nu știi nimic.

- Mhh?Și ce dracu' nu știu?

- Te...te..iubesc.

- Nu te cred.M-ai futut.Ce mai vrei?

- Pe tine.

Mă mănâncă palma așa de tare,încât aceasta face contact cu obrazul lui.Capul lui se întoarce într-o parte și din reflex mă uit la Deea.Avea mâinile la gură.

- Beatrice...nu erai așa.-Deea-

- Voi*fac semn spre cei doi*...voi doi m-ați schimbat.Mi-ați schimbat viața.Am avut o prietenă care mă folosea și un bou care a obținut ce a vrut.Ce mai vreți?

- Uite aici proasto...mi s-a luat de fițele ãstea.Eu te voi fu*e de câte ori vreau,iar ea te va vedea de câte ori vrea.Vei fi a mea și doar a mea.

- Bravo*aplaud* bravoooo.

Mă întorc cu spatele și alerg.Spike se ține după mine.În spatele meu simt o umbră.Mă întorc și nimic.Când vreau să îmi văd de drum,în fața mea apare Aiden cu Deea.

- Cum?

- Vrei să știi?

Dau din cap aprobator și mă uit în ochii lui.

- "Omul moare și învie,diavolul nu moare niciodată"...gândește și răspunde la ghicitoare. -Aiden-

- Deea.

- Da.

- Nu mai ești prietena mea.

- Nici nu vroiam.

Vorbele ei m-au lovit ca un pumn în față.Mă pun în fund pe iarbă și privesc în sus.Nu mai este nimeni lângă mine.Mă așez de-a lungul pe iarba verde și mă gândesc "Omul moare și învie,diavolul nu moare niciodată".
Nu înțeleg la ce se referă,dar voi afla.Trebuie sã aflu.