Târfa mea|+18|✔

• Capitolul 27 •

Autor povestește:

După o lună...

Viața lor s-a schimbat,fiecare pe drumul lui cu capul sus sau jos.Calea este împãrțitã în douã poteci mici,care se pot uni atunci când ei se vor întâlni.Dar oare ei vor da nas in nas și vor fi împreunã?

Beatrice se plimbã pe holul mare al vilei sale.Tot în București a rãmas,"savurând" fiecare clipã alãturi de fratele,cumnata și nepoata ei,care s-a atașat foarte mult de ea.Parcă viața ei este diferitã,totul este frumos colorat plină mai mereu de zâmbete cristaline.

- Deci?Se uitã la Elena,rugând-o sã spunã cã nu este adevãrat,iar viața ei continuă la fel.

Cumnata ei privește în jos,scoțând un oftat adânc.Beatrice se roagã sã nu fie ceea ce crede ea.

- Spune-mi!

Pe de altã parte...

Prin întuneric și o viațã mizerabilã,Aiden se distreazã cu o blondã.Își descarcã hormonii pe ea,nepãsându-i cã o va rãni.Sufletul lui a înghețat.Nu mai este cel care era.

- Valea.

- D-dar...fata se uitã la el,dar Aiden o prinde de antebrațe și o aruncã într-un perete.

- Afarã!Du-te dracu.

Ea pleacã fără să mai comenteze.

- Fuck.Puteam sã profit de ea,de sângele ei.Prost...

Își spune el,mergând spre duș pentru a-și mai calma hormonii și setea de distrugere,de moarte.

Beatrice povestește:

- Nu,nu sunt.

- Ba da...ai un bebe,un punctuleț.

- Punctuleț?Nu suntem într-un joc.Îl voi avorta.Îmi pare rãu.

- Nu faci asta.O voce groasã se aude de lângã ea și se întoarce pe cãlcâie pentru a-i spune câteva cuvinte fratelui ei.

- Nu iubesc acest copil.Nu-l vreau.Avortez mâine.

- Mai gândește-te.Noah ma sfãtuiește sã ma mai gândesc,acesta plecând cu soția sa de mânã  prin oraș,deoarece este ziua unui prieten de-al lor.

Trânteștesc ușa dormitorului,arucându-mã în pat dintr-o sãriturã.Pun mâna pe telefon și o sun pe Paula.

Hei,ce faci?

Bine Beatrice,la muncã...ce ai pãțit?

Vreau,...vreau sã avortez.

Nu poți omorî un înger!

Nu-mi pasã.Mâine la ora 10,altfel îți dau clinica în judecatã.

Nu mai așteaptã niciun cuvânt,închizându-i telefonul în nas.Paula este ginecologul meu personal,având o clinicã particularã.Închid ochii,încercând să adorm.

Mami.

Mã uit în toate pãrțile,iar eu tor nu vãd ceva.

Mami,nu mã iubești?

Mami,vrei să mã omori?

Mami,tati nu mă vrea?

Mami,nu vrei să fiu fetița ta?

Mami,mâine mor?

- Nuuuuuuuuuuuuu.Nuuuu.

Mă scol din pat exact ca-n armatã și merg sã-mi dau cu apã pe fațã.Mâine voi scãpa de tine bebe.Nu pot să te pãstrez.Îmi pare rãu.

Dimineața mă prinde pe patul unde va dispărea din burta mea,acest copil.
Închid ochii pentru câteva secunde,până ce Paula și două asistente își pun niște mãnuși sau ce sunt alea pe mâini.

Tu nu mã iubești.Mai bine mor.

Un fior îmi traverseazã șira spinării,fãcându-mă să mă scutur puțin.

- Ești bine?Paula îmi pune o mână pe burtică,privindu-mă cu teamă și milã.Nu mai vreau mila nimãnui.

- Da,sunt bine...

- Sigur vrei să faci avort.Până la urmã omori un înger care are dreptul la o viață.

- Un înger...fãcut cu un demon...continui fraza în gând.Respir agitată și privesc într-un punct.Îmi pare rãu puiule,dar nu te pot avea.

Pam-pam...este scurt,dar nu am chef sa scriu.Sorry... are lazy, I knew.(Scuze...sunt o lenesă,știam)...Puțin suspans😉Apropo...next pun când îmi vine mie sã scriu*degeaba scrie-ți voi la comm "next",iar în mintea mea sunt urmãtoarele cuvinte "Mhm...Peste o săptămânã...poți sã mă omori,nu-mi pasã."*Ceaw 😉😉