Târfa mea|+18|✔

• Capitolul 31 •

Beatrice povestește:

Din capitolul anterior:

- Am ajuns!

- Ai ajuns?Așa de repede.Spune Noah cu o voce pitigaiata.

Mi se pare ciudat comportamentul lui ,dar trec peste si urc la mine in camera.

- Puiule.

- Mami?

***

- Și cum de ai venit aici?Am plâns.Am crezut cã ai murir,că a-ți murit.

- Draga mea...O întrerup fãrã pic de rușine.

- Nu.Pleacã.Vreau să fiu singurã.Oricum am destule lucruri pe cap.

- Beatrice.E mama noastrã.

- Auu...

Pun mâna la burtã și mã pun in fund.Nu mai aud nimic,doar zic "Bebe,fi puternic".

Noah povestește:

Îmi văd sora la pãmânt și mã gândesc prima dată la copil.O iau cu grijă în brațe și o pun pe bancheta în spate,împreunã cu Elena.Mama este în scaunul din față,privindu-și fiica îngrijoratã.

- Vã rog,este gravidã.

- Puneți-o pe targã.Strigã o asistentă,care împinge targa spre sala de urgențe.

Mã pun pe scaun și aștept pânã voi primi o veste.

- Vor fi bine.Mã încurajeazã cele doua femei din viața mea,mama și soția mea.

- Sper.

- Ăla nu este Nick?

Mã îndrept spre el și îl bat pe umãr.

- Scuze dacă te deranjez,dar ce cauți aici?

Trece pe lângã mine farã sã-mi spunã ceva.Îl prind de braț,dar se smucește.Înainte sã plece spune:

- Ai grijă de Beatrice.

Cu ce dra*ului să am grijă?Lumea este mai misterioasã pe zi ce trece,iar mie nu-mi place sã trãiesc în mister.Îl observ pe doctor,care se î dreaptă spre Elena,mergând și eu lângã ei.

- Ce s-a întâmplat?

- Copilul este bine.Dar...mama lui este în comă.Lua somnifere?

- Nu.Nu lua.

- Mãnâncã?

- Nu prea.

- Odihna,stresul,înfometarea și lacrimile...l-au fãcut pe bebe sã se agite,astfel încât mama a intrat in comã.Somniferele consumate în exces,le putea aduce moartea.

- Off Doamne.Spune mama,cu mâna pe inimã.O putem vedea?

- Din pãcate,nu.Este la reanimare,apoi o vom transfera la terapie intensivã.Trebuie sã îi salvãm.

- Sarcina,câte luni are?

- Doua luni.Nu este foarte mare,dar se poate avorta spontan dacã mama pruncului nu are grijă de ea.Fi-ți cu ochii pe ea după ce va ieși din spital și se va recupera.Bine?

- Sigur.Așa vom face.Spun eu și cu Elena la unison.

Atunci cand te vei trezi vei avea parte de multe vorbe de la mine.Voi tine o lunga sedinta pe acest subiect.Ma bucur ca ei sunt bine,iar sora mea se va face bine.

-Va fi si ea bine.Sotia mea incearca sa-mi aline suferinta prin vorbe,dar nu prea ii iese.

- Sigur.Vor fi bine.

- Vrei o cafea?

- Da.Vreau.

Ea se duce spre cantina sa ia niste cafele,iar eu privesc spre mama mea...Nu mai zic nimic,tacerea lasandu-se deasupra noastra.