How they changed my life [One Direction Fan Fic]

Capitolul 8

Johanna POV

 L-am urmat pe Niall spre camera lui Liam . El bate uşor în uşă . „Johanna, tu eşti?”întreabă Lou’ pe un ton piţigăiat .

-Nu, sunt eu, Niall. Zice Niall ruşinat.

-Ah. Atunci spune ce ai de spus şi pleacă. Zice şi Zayn pe o voce încrezută.

-Băieţi... Îmi cer scuze pentru că v-am chinuit şi v-am făcut să vă baricadaţi într-o cameră...

-Nu uita că ne-ai şi împuns cu furculiţe! Zice Lou.

-Da! Adaugă şi Liam.

-Îmi cer scuze... M-aţi enervat destul de mult în ultimele zile...

-Recunoaşte, îţi stă bine roşcat. Chicoteşte Lou’.

-Da,da. Acum ieşiţi de-acolo şi hai la o îmbrăţişare de grup.

 Uşa s-a deschis repede şi cei trei au ieşit val-vârtej spre Niall l-au luat în braţe şi Niall m-a tras şi pe mine în îmbrăţişare.

-Cum îndrăzniţi să faceţi asta fără mine,hă? Adaugă şi Perrie sărind în spatele lui Zayn şi apoi adăugându-se îmbrăţişării.

-Pe bune băieţi, îmi cer scuze. Continuă Niall.

-Nu-i nimic... îi zice Liam punându-şi mâna pe umărul lui.

 Niall le zâmbeşte după care se întoarce şi-mi face cu ochiul discret. Eu îi fac cu ochiul înapoi roşind puţin şi zâmbind afectată.

-Mi-a fost dor de tine! Îi zice Pezza lui Zayn după care-l sărută pasional.

-Whoa, Pezz, am lipsit doar o jumătate de zi, nu am fost plecat în război în China . zice el chicotind după care o sărută iar.

-Ce s-a mai întâmplat în lume?  Thailanda putea deveni stat american cât timp noi am fost închişi în cameră. Sau s-ar fi născut primul om cu 7 capete... zice Lou’.

-Da’ voi ce-aţi păzit? Aveaţi TV în cameră. Zic eu amuzată.

-Mdea... Roşcovanul a avut grijă să nu putem privi la niciun program TV . Norocul nostru că Daddy şi-a adus colecţia de filme din camera de relaxare la el în cameră săptămâna trecută. Adaugă Lou’.

 La faza asta am început să râd. Niall s-a uitat la mine încercând să pară supărat, dar nu i-a reuşit .

 Pezza s-a dus să mănânce ceva . Băieţii au urmat-o spre bucătărie de parcă nu mâncaseră înainte... Sunt mâncăcioşi rău. Chicotesc discret şi mă duc spre camera mea.  Nu am folosit niciodată TV-ul de aici... Dacă stau să mă gândesc, nu am privit la televizor niciodată...Oare? Oricum, probabil nu aş şti să-l deschid. Un ciocănit în uşă îmi distrage atenţia. Mormăi un „intră” şi observ cum capul roşcat al lui Niall intră prin uşa crăpată zâmbind dulce.

-Te deranjez? Întreabă el .

-Nu, deloc.

 Intră complet în cameră şi închide uşa.Eram singuri în cameră. Asta îmi aduce aminte de sărutul nostru de mai devreme... Şi de cel cu Harry... Cum naiba mi s-a întâmplat să primesc două săruturi de la doi băieţi diferiţi?

-Jo,eşti OK? Mă întrerupe el.

-Da, mă gândeam la...la ceva. Îi răspund fâstâcindu-mă.

-Ei bine... Am venit să-ţi spun ceva... Nu mai pot ascunde asta... Johanna, deşi te cunosc de doar câteva zile, ei bine... M-am îndrăgostit de tine, Johanna! Te iubesc! Zice el ruşinat. Vorbele lui mi-au făcut inima să tresalte. Mi-am dat seama că oricât aş ţine şi la Harry, îl iubesc pe Niall. Da, îl iubesc.

-Şi eu te iubesc! Îi zic îmbrăţişându-l. El se uită în ochii mei emoţionat şi se apropie de mine pentru a mă săruta. Odată ce buzele ni s-au atins, aceeaşi aromăde vanilie mi-a inundat simţurile şi mi-am înfipt mâinile în părul lui, el strângându-mă în braţe .

-Jo, vreau să te întreb ceva...

-Desigur, Niall .

-Vrei să fii... este întrerupt de Lou’ care urla din living „Este ea! Eleanor!!! Ea este! Este chiar ea!” .

 Liam dă busna peste noi cu o privire terifiată pe faţă.

-C-ce se întâmplă? Întreb eu.

-Johanna... Eşti la televizor...

-CE?! Zic eu şi Niall în acelaşi timp.

 Liam fuge afară din cameră şi noi îl urmăm. La TV era acea ’Eleanor’ plângând.

-A-a dispărut... Pur şi simplu, a plecat de lângă mine şi nu a mai venit... Nu ştiu nici măcar dacă mai este în viaţă... zice ea printre suspine.

-În caz că se află în faţa televizorului, ce mesaj aveţi să-i transmiteţi? O întreabă un reporter.

-Johanna, vino acasă! Cu toţi te aşteptăm... Mama, tata, Charlie, Taylor... orice ar fi vrut să zică , nu a mai reuşit, lacrimile inundând-o.

 O mulţime de amintiri îmi treceau prin faţa ochilor cu viteza luminii. Am simţit cum genunchii îmi cedează şi mă apropii de podea. Ochii mi se închideau încet. În faţa mea erau băieţii care se uitau la mine asimilând situaţia. Odată ce ochii mi s-au închis am auzit strigătul lui Niall disperat şi am simţit cum mă lovesc cu putere de podeaua rece.

____________________

Îmi cer scuze  că nu am mai postat de atâta timp şi că acest capitol e scurt, dar a început şcoala, teme, învăţat şi mai sunt şi clasa a VIII-a... Sper să mă înţelegeţi... Aştept păreri despre capitol . Oh, da, era să uit ...Am o întrebare pentru voi (vă rog să răspundeţi, viitorul cărţii depinde de asta) :Care e  cuplul vostru preferat Nohanna(Niall şi Johanna) sau Jarry (Johanna şi Harry) ?

 ~Anca