How they changed my life [One Direction Fan Fic]

Capitolul 12

 Johanna's POV

 Am intrat repede în hotel prin spate. Cu frică în suflet,am dat busna în camera ei de hotel. Sau mai bine zis în căsoiul ei.

-Wow! zic 

 Ea chicoteşte şi se aşează obosita  pe canapea dându-şi jos   hanoracul de pe ea şi făcând un mic efort,ridicându-se de pe canapea şi ducâdu-se într-o cameră. Mi-a făcut semn s-o urmez. Pereţii de un albastru-deschis mă făceau să mă simt în largul meu. Erau de aceeaşi noanţă ca ochii lui Niall. Niall.Am încetat să mă gândesc înainte să-mi dea lacrimile S-a aşezat pe pat şi m-a îndemnat s-o urmez.

-Acum,spune-m tot ce ai pe sufleţel . mă îndeamnă Tay încercând să destindă atmosfera.

-Ei bine, am mai fost ţinută la spital o zi. Eram prea agitată deoarece voiam să plec,să mă duc după băieţi. Plângeam şi tremuram. Nu mă puteam controla. Au fost nevoiţi să mă adoarmă. După,când m-am trezit,eram deja în drum spre aeroport. Mă luaseră cu forţa în New York. Am încercat să mă opun,dar Eleanor mi-a dat o palmă şi mi-a spus că sunt atât de proastă încât nu văd adevărul. Fratele meu mai mic,Taylor, mi-a fost alături în toate aceste luni.Părinţii m-au dus zilnic la psiholog încercând să mă facă să spun că ei sunt de vină,adică să mint. Abia acum două săptămâni au renunţat văzând că nu au nicio şansă. Ştiam că băieţii intraseră în puşcărie,dar ştiam la fel de bine că fuseseră eliberaţi. Am încercat să fug de multe ori,dar am fost prinsă. Fără ajutorul micuţului Taylor nu aş fi fost aici acum. E un actor minunat , chicotesc eu amar.

-Dumnezeule! Îmi pare rău pentru tine...

-Nu-i nimic. Acum sunt aici, totul e ok .îi zic.

 Ea se ridică deodată în picioare şi începe să se învârtă incomod prin cameră.Înainte s-o întreb ce are, a început să murmure "Eleanor... Taylor... Eleanor...Taylor? Elanor!!!! Taylor!!!"

-Whoa,Tay,ce ai?

-Elanor şi Taylor Bell?

-Da... De ce?

-Dumnezeule! Părinţii tăi sunt Troy şi Jessica Bell?

-Da...

-Sunt asociaţii părinţilor mei. Conduc împreună o firmă.Sunt foarte apropiaţi. Peste două zile vor veni să mă viziteze. Johanna,ce ne facem?

 Rămăsesem împietrită.

-Păi, c-cred că mâine va trebui să plec. Aş avea nevoie de un bliet de avion până la Londra şi să mă ajuţi să mă deghizez. 

-Te ajut cu cea mai mare plăcere. Mereu când vei avea nevoie de ajutor nu uita să mă suni,da?

-Da,zic privind-o cu căldură.

 Restul serii l-am petrecut vorbind despre tot felul de nimicuri şi fără să ne dăm seama se făcuse târziu. Taylor mi-a împrumutat o pijama de la ea şi după ce am făcut un duş şi i-am spus un 'Noapte bună!' sincer m-am trântit în pat adormind instantaneu.

***

-Haide, grăbeşte-te! îmi zice Tay împingându-mă în maşină.Uf, am reuşit! zice conducând grăbită spre un salon din centrul oraşului pentru a-mi schimba înfăţişarea. Nu puteam să părăsesc ţara aşa. M-ar fi recunoscut instantaneu.

 Am intrat cu paşi lenţi într-o clădire mai mare de vreo 10 ori decât orice salon din Londra în care fusesem vreodată. Tay s-a dus la tipa de la recepţie şi i-a şoptit ceva la ureche. Tipa aceea a plecat revenind în scurt timp urmată de o fată de vreo 24 de ani care ne zâmbea dulce. Tay i-a zis ceva la ureche după care mi-a zis că are nişte treburi şi că se va întoarce cât de repede va putea.Tipa m-a tras uşor după ea într-o încăpere selectă şi mi-a cerut să mă aşez pe scaun şi să-mi închid ochii.