Mister T.

2."Ăă...ups! "

-Nu.Dar ce s-a întâmplat?

-Amintește-ți ce ai făcut azi dimineață?
          Frate? Ce naiba am făcut eu dimineață? Duc mâna la frunte și îmi amintesc. 

-Păi înainte de a veni în clasă am dat peste un neghiob care nici măcar nu a putut să observe că eram grăbită! Ce e drept avea ceva pătrățele pe abdomen, dar nu asta e important, apoi am venit în cl...
         Am fost întreruptă brusc de el. Doamne! Așa de bine arăta! Uh, buzele lui cărnoase,ochii albaștri și părul ca abanosul mă scoteau efectiv din minți!

-Domnișoară Elli, știţi cumva cine era acel tip, acea persoană?

-Nu..., îi răspunsesem fără a ezita continuând să îl sorb din priviri. Eram grăbită,nu am apucat...
-E bine de știut că de pe acum poţi începe aţi cere scuze,spuse pe un ton serios,dar calm.
-Cui? El ar trebui să o facă!
-Domnișoară,peste mine aţi dat de dimineață!
       Am început a înroși,tremuram și de emoții,că am dat peste el, iar tot ce am putut zice a fost:
-Ăă...ups!
       Clopoțelul a sunat,iar eu am fugit la mate. Restul orelor îmi era cu gândul la cat de fraieruţă am fost că nu m-am uitat. Doamne și acum înroșesc!

                        *  *  *

       Ajunsă acasă singurul lucru pe care l-am făcut era să mă pun pe pat în cameră mea,cu capul în tavanul de culoare mov pictat cu flori de liliac și să mă gândesc la cele două cuvinte :"Ăă...ups!".

-"Ăă...ups!" Ce naiba? De ce nu i-am putut cere scuze? Doamne! Și dacă vrea să se răzbune? Ce voi face?
         După cină adorm,amintindu-mi mereu chipul lui, scenele acelea și privirea aceea care parcă mă fermeca pe loc.