Mister T.

15.

-Hei,tu de-colo! Cine ești?
      Cu o viteză uimitoare în secunda doi am ajuns la gâtul acestuia sugându-i și ultima picătură de viață din el, apoi am simțit mirosul dulce al ei.
          Deschizând ușa am observat cum era legată. Chipul ei mirific numai părea  fi la fel ca înainte. Se puteau citi zilele în care a fost închisă aici fără a fi tratată așa cum trebuie. Rănile de pe corpul ei dovedeau tratamentul animalic.
       Ridicând-o ușor,după ce am dezlegat-o,am constatat alte vânătăi care îi decorau spatele.
          Acum care e monstrul?!mă ironizam singur. Am sunat îndată la poliție,dându-le indicațiile necesare.
         Deodată aud ușa pivniței deschizându-se.

-C-ce cauți tu aici?? C-cine ești?

-Cine sunt!?l-am ironizat.
            Cu o mișcare destul de rapidă am ajuns la el izbindu-l de perete. Mirosul era același. Același ca și cel pe care îl simțeam ai pe Elli.

-Lasă-mă! Eu nu am nici o vină!zise Ben încercând să mintă.

-Nu te las să pleci! Tu ai adus-o în starea asta, iar acum tu meriți același lucru sau...chiar poate de mii de ori mai mult.
        Un gând îmi umplu mintea:" Mușcă-l, acum ai ocazia de a te hrăni și răzbună! Merită pe deplin! ". Tentația era prea mare, mult prea mare,  dar auzisem cum polițiștii întrebau de personal unde este pivnița. Mai bine mă opream pentru a nu-l distruge.

-Domnilor polițiști! Domnilor...aici! Aici jos!am ţipat, încă tunându-l de gât pe monstru.
           După  câteva momente, sosiseră polițiștii punându-i cătușe lui Ben și chemând un echipaj de salvare.
                         *  *  *
    La spital totul era atât de tentant, atâta sânge...atâta sânge! Nu trebuie să mă controlez! Pentru ea!
                       *  *  *
        Deschizând ușor ochii,  am observat cum totul era alb.

FLASHBACK
          Cu o viteză uimitoare Erick ajunse la gâtul lui Ben.
          Am văzut cum și cât de tare îl ridicase de la sol de gât, iar furia lui se simțea profund.
         Cu ultimele puteri după l-a lăsat pe el jos, i-am șoptit :"Te iubesc! "
SFÂRȘITUL FLASHBACK-ULUI.

                       *  *  *
       Trecuseră mai bine de 10 ore de când adormisem din cauza șocurilor provocate și foamei în care am fost ţinută.    
         Aparatele la care eram conectată, bipăiau fără încetare, iar punga cu suplimente alimentare aproape ca se terminase. Erick era lângă mine, privindu-mă trist. Nu puteam încă să vorbesc,deoarece puterile mă simțeam slăbită, dar cu toate astea încercam să-i dau siguranța că totul e bine.