Mister T.

14.

-Păi știţi cine i-ar vrea răul?se uita nedumerit cu ochii în lacrimi. Vă rog! Știu că doare,dar aș putea fi de mare ajutor!
Încercând să-și stăpânească emoțiile, îi spune că nimeni nu era suspect la petrecere și că nici martorii nu a văzut persoana care a răpit-o.

-Aţi putea vă rog să îmi arătaţi locul unde ați văzut-o ultima oară?

-Dar sper că poliția nu se împotrivește...
         După câteva minute de discutat, am căzut de acord ca unul dintre ei să vină cu mine pentru a nu exista orice suspiciune.
       Urcând scările am simțit mirosul dulce al Elenei.

-Domnule, vă rog să nu înaintați, astfel ați putea lăsa sau distruge dovezile posibile.
         M-am oprit în capul ușii și am simțit mirosul unui necunoscut.
         Voi urma mirosul și astfel voi da de Elli, Doamne ajuta să fie în regulă!

-Domneule Tomson, ați găsit ceva? întrebă mama cu disperare.

-Nu aș putea spune că am găsit ceva material pentru a avea o dovadă solidă, dar vă asigur că în scurt timp o voi găsi pe prețioasa dumneavoastră fiică!spun încrezător, făcând-o să se mai liniștească.

                       * * *

         Mirosul este tot mai impunător, oare de unde o fi?
         Apropiindu-mă, văd un om cu trăsături fine, dar destul de trecut prin viață. Mă rezum ușor de cea mai apropiată mașină de poliție și aud toată conversația.
            Uhh, nimic folositor, doar mirosul pe care îl are...este același ca și de pe balcon...oare el să fie? Dar nu prea cred, e prea...e prea bine făcut și prea trecut pentru a nu fi observat.
           Așteptând plecarea acestuia, îmi imaginam prin ce orori putea să treacă draga mea. Gândurile negre și sumbre îmi întunecau și accelerau starea de stres și nervi, simțeam cum încep să mă transform.
         După câteva minute,am auzit cum bărbatul urcă la volan și starea de răzbunare a devenit constantă.
         Trebuie să mă concentrez asupra situației, dacă voi face câteva victime doar pentru a-mi satisface setea de răzbunare atunci voi fi descoperit.
            Având grijă să nu fiu urmărit am pornit pe urmele mașinii. Acesta se îndreptă spre partea opusă a reședinței în cauză.
           Casa la care ajunsese era una dintre acele vile mari și luxoase. Când ușa garajului se deschise am trecut în viteză pe lângă el, ca și cum ar fi fost o adiere ușoară de vânt.Urmăream cum bărbatul a fost întâmpinat de un tânăr.
            Ăsta e! Ăsta trebuie să fie! Acum tot ce am de făcut e să stau liniștit sau cel puțin să ajung să trec de acestă încăpere.
După ce cei doi plecaseră din garaj m-am putut strecura în casă. Mirosul Elenei și a tânărului era încă persistent căci, ea atinsese unele obiecte în drum lor.
         Urmând mirosul, am ajuns la subsol unde erau diferite cămări. Dintr-o dată o voce se auzi:

-Hei, tu de-colo! Da, tu! Cine ești?
Cu o viteză uimitoare în secunda doi am....

SUSPANS! 💋💜💚💙