Mister T.

17

                        * * *

        Zilele treceau inconștient pe lângă mine, ceea ce e drept nici eu numai știam ce mai simt. Mă simțeam amorțită, prinsă între dragoste și spaimă.
        Două săptămâni trecuseră de când nu am mai fost la școală, iar singurul loc înafară de de gradina cu flori a mamei era psihologul.
         Mesajele de la Lori, Alex, Rose și Jamy mă făceau să îmi fie dor să mă mai plimb pe afară, să iau aer proaspăt și să văd o nouă priveliște, cu copii, adulţi care se plimbă și cu mii de chipuri presărate cu zâmbete.
Căutând în detaliu prin mesaje, am observat unul de la Ty și trei de la Erick.Am zâmbit scurt la ideea că grija lor față de mine era persistentă.

   Erick: " Iubito, îmi pare rău, trebuia să vin mai repede, știu că te-ai gândit la mine în tot acest timp, dar erai prea departe"
        "Hei, sper să te refaci repede, îmi e dor de tine,precum și celor de la școală. Te aștept la școală,draga mea! "
        "Hei, ce faci? Știu că nu îmi răspunzi la mesaje,deoarece trebuie să ai un moment de liniște,abia aștept să te revăd! "
          Toate mesajele de la el mă făcură să mi se arcuiască capetele buzelor într-un zâmbet larg. Simțeam și eu că îmi era dor de el, deci sentimentul era reciproc!
        Starea mea de spirit se schimbase și simțeam cum mă sufocam, așa că am deschis larg geamul și m-am așezat pe pervaz, uitându-mă la păsările care cântau voios sub streașina mea. Pieptul mi se umplea de bucurie căci știam că cineva mă iubește în sfârșit, fără a profita. Simțeam primii fiori pe care i-am trăit pentru prima oară când m-a luat de încheietură și tânjeam din nou după sărutul lui, care mă făcea să uit de toate. Aveam nevoi de corpul lui rece, care se încălzea doar atunci când eram noi doi și de degetele lungi și pline de finețe, aveam nevoie...
     Un oftat a apăru când toate momentele mă rodeau din ce în ce mai tare pe dinăuntru.

       "Hai la mine..."
   Am început a tasta fără să mă gândesc ce aș putea face cu el singur în casă ,deoarece mama era plecată la o întâlnire de afaceri.

-Fie ce o fi, voi vedea eu...
        Îi trimit mesajul și intru în cabina de duș. Apa rece îmi învăluia toate simțurile,iar stropii curgeau alene pe corpul meu fierbinte. Gândurile îmi jucau feste și scenarii destul de picante în legătură cu ceea ce voi face cu el. Simțeam din nou fiorul lui sumbru care îmi inspira pasiune,simțeam liniște, simțeam iubire și armonie, simțeam că tot ce aveam nevoie era doar atingerea lui. Luând un halat alb din bumbac, am ieșit de sub duș, desprinzându-mă de acele momente divine.
      "Hei, în 20 de minute sunt la tine. Sper că nu deranjez."

   Mda, hai că asta a fost simpatică! Cică "să nu deranjez"! Of of!
      Stăteam pur și simplu cu telefonul în mână și zâmbeam la mesajul trimis. Am vrut să îi scriu înapoi,dar am preferat să mă îmbrac comod într-o pereche de pantaloni scurți și o bluză neagră semitransparentă.
     Coborând, l-am rugat pe Dan să pregătească niște pizza, înghețată în cupe mari și suc de struguri peste 20 de minute.

-Desigur Elli, ai mai dori altceva?întrebă curios.

-Hmm, se pare ca nu. Va veni un prieten și vreau ca să arate totul bine și preparatele sa fie gustoase.

-Desigur,spuse Dan și se apucă de treabă.
        Timpul fuge repede când ţi-l ocupi cu ceva, așa că am ales să mă tolănesc pe canapea la televizor.

-Nu, nu,nu, nu, aa...da! Așa deci știrile locale i-a să vedem.
          "Vă informăm ca mai sunt 3 săptămâni până la celebrarea zilelor orașului, iar toți oamenii sunt invitați să participe. Se vor organiza diferite jocuri, vor veni trupe și cântăreți renumiți,iar la sfârșitul programelor voi exista focuri de artificii. De asemenea, primarul relatează că anul acesta va fi de neuitat... "

   Ding-dong! Ding-dong!

-Domnișoară,se pare că a venit cineva, mă duc să răspund?

-Nu,voi răspunde eu, Dan, mulțumesc.
     Tresărind de pe canapea, am luat expres direcția ușă, fără a mă uita la parul meu.

-Hei, Elli!Ce s-a întâmplat?privirea lui mă analiza minuțios oprindu-se în zona gâtului și coborând spre inimă.

-Hei, vroiam să-ți spun...

Hei, îmi pare rău că nu am mai postat. Sper să vă bucurați de acest capitol!ฅ'ω'ฅ
           (｡･ω･｡)