9.

165 15 1
                                    

Bââz-bââz
Ridic telefonul realizând că...mă sună Erick.

-Hei iubito, cum a fost seara?
-Bine...adică m-am distrat. Mulțumesc.
-Deci vreau să îmi răspunzi sincer La două întrebări,se poate?
-Ai folosit deja una..am spus eu chicotind.
-Eeei, haideeee...deci, peste o săptămână este olimpiada de la engleză. Ai putea veni la mine acasă pentru pregătire?

(hmmm... Serios? Asta vroia să mă întrebe?? Mda..in fine!)

-Da, o întreb pe mama și îmi zic!am spus pe-un ton dezinteresat.
-Ok, dar nu accept refuzuri,spuse el pe un ton relaxat. Și acum a doua întrebare, ce zici ca luni, după ore să ieșim în parcul de primăvară din apropierea casei tale?
-Bine,am spus eu cu dulceață în glas. Tu unde ești? I ajuns acasă?
-Draga mea, eu încă conduc.
-Atunci te las ca să pot și eu să mă pun la somn... și vorbim mâine,ok?
-Bine, noapte bună adormita mea!
-Noapte bună Erick!
       Pun telefonul înapoi pe noptieră și adorm cu gândul la el. Visam cum eram la el și mă prinsese de mijloc aducându-mă în poala lui. Mă săruta așa de tandru și îmi explora atât de atent corpul de ziceai că eram cea mai firavă floare din lume.

*Erick*
        Puteam sa ii simt pulsul, sângele curgând prin vene, simțeam picatura de viață. Nu...nu o voi face,pot trăi doar cu sângele de la animale. Seara asta a fost una superbă, ea a fost minunată și mai ales momentul când gândea. Știam că nu mă va minți în privința relației, era topită după mine, conform după cum gândea.
       Am început a râde, coborând din mașină am intrat în casă unde mă aștepta Jess, fratele meu mai mic, care mă luă în brațe.

-Hei Erick!spuse el vesel.
-Hei pitic! Ești bine? Ai mâncat ceva?
-Nu, mergem la vânătoare?
-Haide!am spus zâmbind către el apoi pornind în pădurea din apropierea noastră.

***

-Hei iubito,trezirea!
Întorcându-mă lângă mine stătea....

Mister  T.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum