Mister T.

16.

-Iubito!excalamă el umplându-se de viață. Iubito, mi-ai lipsit așa de mult!spuse îndreptându-și buzele spre capul meu, sărutându-mă.
        Am încercat să îi răspund atât fizic cât și verbal, dar tot ce am putut a face a fost să scot un scâncet.

-Hei, gata, gata! Doctorii au spus că după amiază te pot externă. Te voi duce eu acasa. I-am promis mamei tale că voi avea grijă de tine!
            Mama știa de Erick?? De cum?? Și cum de a fost de acord? Numai contează! Tot ceea ce contează e că este aici cu mine și că în curând voi ajunge acasă! Îmi era așa de dor de el!
             Orele treceau, iar eu îmi reveneam ușor-ușor, astfel putând să umblu prin salon, ajutată de Erick.
        După câţiva pași ma întorc și îi dau un sărut, acum simțind pasiunea și dorul pe care îmi lipseau așa de mult.
          Dacă ar ști cât de mult îl iubesc, ar fi mult mai simplu!
 
  *Erick*
          A zis că mă iubește, Doamne, cât de drăguț! Totuși nici acel :"Te iubesc " rostit atunci nu a fost de neuitat!
          Nevrând să întrerup momentul, am luat-o de mijloc și am așezat-o ușor pe marginea patului, trecându-i mâna prin părul mătăsos, simțind cum o cuprind fiorii dulci și o dorință comună.

-Te iubesc, Erick!am spus făcându-mi curaj printre săruturile pasionale.

-Și eu,scumpo!

                         *   *   *
         Eram acasă! Casă dulce casă!

-Doamnă Bounes! V-am adus fiica așa cum v-am promis!

-Domnule Tomson, vă mulțumesc! Vă mulțumesc așa de mult! Nu știu cum o să rămân datoare!
          Cu aceste cuvinte, mama mă luase din brațele ferme ale lui Erick, îmbrățișându-mă.

-Darga mea, scumpa mea!spuse mama înecată în lacrimi de fericire.

-Mamă,încercam eu să mă dezlipesc ușor de ea pentru a avea aer.

-Doamnă Bounes! Acum că vă văd din nou fericită și pe fiica dumneavoastră la fel, mă voi retrage! O zi bună!
             Înainte de a face vreun pas spre ieșire, l-am sărutat, mama făcând ochii cât cepele, dar apoi își reveni când mă văzuse în sfârșit fericită.