Dark Side ( Tradusă )

Capitolul 6 - Noaptea

"Crezi că putem lucra, până la urmă?" Harry intră în cameră fără să bată, şi se aplecă pe marginea uşii. Ţinea în mână o sticlă de apă, frecând-o în palmele sale.

"Te-am aşteptat!" Spuse Lux, încercând să nu ridice tonul. Doar privindu-l se irită.

"Okay, atunci. Hai să mergem. Vino, obraji drăguţi." Dădu el din cap, aşteptând că ea să se ridice şi să se încalţe în tocurile alea înainte să-l meargă după el afară din camera. Au trebuit ;să coboare nişte nenorocite de scări abrupte pentru a ajunge jos la studioul unde trebuiau să înveţe, iar ea şi-a dat seama că trebuia să poarte alţi pantofi pentru asta.

"Pe bune? Asta-i o glumă?" Accentul sau era gros şi aproape că a făcut-o să zâmbească.

"Harry, dacă mă zbengui coborând scările că tine, o să-mi rup gâtul. Scuze!" Spuse ea sarcastic, dar îşi mări totuşi ritmul de a coborî scările un pic mai mult, oricum. El o aştepta jos, iar când să coboare ultima scară, se simţi nebalansată şi căzu, apucându-l pe el inlocul balustradei.

Mâna lui Lux o găsi pe a lui fără să încerce, el blocându-şi palma într-o strânsoare de moarte în timp ce ea se menţinea pe umărul lui cu cealaltă mâna. El îşi presă mâna liberă pe soldul ei, amândoi uitându-se la picioarele ei în timp ce ea se ridică. Feţele lor se ridicară în timp ce erau la câţiva centimetri depărtare, uitându-se unul în ochii celuilalt pentru a ceea ce părea a 50-a oară pe ziua aceea. Ea înghiţi dur, lăsându-şi uşor mâna să-i cadă de pe umărul lui în timp ce el şi-o dădea la o parte pe a lui de pe talia ei. Mâinile lor erau împreunate în timp ce coborau scările acelea interminabile.

Ea este sigură că dacă s-ar fi desprins din strânsoarea lui, el i-ar fi aruncat mâna că şi cum ar fi avut vreo boală, dar ea rămăsese pe el. Nu vrea să-şi rănească faţa cu două zile înainte de show-urile live.

"Oh Dumnezeule, Harry. Show-urile live sunt în două zile." Lux îşi simţi respiraţia mai grea în timp ce începea să se gândească la ea în faţă la atât de multă lume. "Oh, o să mor."

"Sincer, iubire, tu eşti doar o mare încurcătură." O luă el peste picior, scuturandu-şi capul. Odată ce erau pe podeaua plată, ea se desprinse din strânsoarea mâinii lui, dar el i-a mai ţinut-o puţin mai mult înainte să-i dea drumul şi ei să se îndepărteze.

"Ştiu." Ofta ea, iar el o privi şocat la afirmarea ei. Ea chiar îşi doarea doar să cânte, nu avea chef să se certe cu el acum. Îl conduse spre studio, aşezându-se pe o canapea şi luându-şi chitara din husă.

"Tu cânţi?" Întrebă el, iar ea dădu din cap încet, apasandu-şi degetele pe coardele întinse graţios.

"Okay, atunci. Ce vei cânta?" Întreba el, ridicându-şi o sprânceană în timp ce stătea în faţa ei, ochii lui verde-albaştrii strălucindu-i. Ea îl privi în ochi, uitând în acel moment cât de nesimţit este pentru că avea chiar nişte ochi frumoşi. "Lux?"

"Oh, da. Marry the night. Lady GaGa." Replică ea, dând din cap. "Am schimbat-o puţin..."

"Hai s-o ascultăm, atunci, iubire." Spuse el, gesticulandu-i să înceapă. "Să văd dacă ştii să cânţi."

El o văzu rotindu-şi ochii la acel comentariu, începând să vibreze corzile chitării şi cântând încetişor.

"Mă voi căsători cu noaptea, nu voi renunţa la viaţa mea, sunt o regină luptătoare, voi trăi cu pasiune în seară asta." Vocea ei era blanda, iar ea încetini melodia la o valoare rezonabilă. A fost mereu un risc să schimbi melodia, dar felul în care ea a făcut-o a fost frumos oricum.

"Mă voi căsători cu întunericul, voi face dragoste până ne pierdem minţile, sunt soldatul propiei pustietăţi, sunt o învingătoare." Harry îşi simţi ochii închizându-se în timp ce ea continuă să cânte, lăsându-se pe el însuşi să fie dus de vocea ei. Ea a mers prin primul refren puţin încet, iar apoi s-a mutat la al doilea vers, la care a mărit ritmul puţin, vocea ei crescând mai puternică şi mai tare.

 Ea termină după al doilea vers, iar el realiza că, chiar dacă ea a terminat totuşi de cântat, ochii lui încă erau aproape închişi.

"Wow, arăt chiar aşa de urâtă când cant încât a trebuit să-ţi închizi ochii? Întreba Lux încetişor, râzând puţin, dar el ar putea spune că îl întreba în serios. Ea chiar părea să fie nesigură pe ea.

El îşi deschise ochii şi o privi aşezându-se pe marginea canapelei, leganandu-şi chitară că şi cum ar fi un bebeluş. Ochii ei întunecaţi erau deschizi şi uitându-se la el cu ceva ce nu a crezut vreodată să vadă de la ea.

Respect.

Harry poate fi un tâmpit şi orice mai vrea, dar dacă ea îl respectă ca artist, el trebuie să o respecte pe ea ca unul, de asemenea. Urându-se reciproc la nivel personal este diferit de nivelul muzical.

"Asta a fost nebunesc." Se auzi pe el însuşi şoptind, privind-o incruntandu-se încet.

"Oh. Ok. Um... Pot s-o schimb." Începu ea să-şi pună înapoi în husă chitară, iar mâna lui o opri. El îi lua mâinile într-ale sale, privind-o luând aer în piept atunci când îi atinse mâinile.

"Nu. Este nebunesc într-un sens bun. Uite, am frisoane." El îi lua mâna ducând-o către braţul lui, privindu-i degetele cum îi simţeau pielea lui de găină. În timp ce vârfurile degetelor ei dansau de-alungul  pielii lui, el îşi simţi şi mai tare pielea de găină,  presandu-şi palmă pe degetele ei, că un întârziat răspuns la catecul sau.

"Uită-te la noi, agregându-ne sau ceva de genul." Zâmbi ea, mâna ei încă presată pe braţul lui.

"N-am crezut niciodată că voi apuca ziua asta, sincer." Ea rase încet, dând din cap în semn de afirmare.

"Asta nu ne face prieteni sau altceva. Nici prinamici." Lux îşi micşora ochii la el.

"Ce dracu' este un prinamic?" Întreba el ridicându-şi sprâncenele.

"Jumate prieten, jumate inamic. Este o chestie de fete." Se ridică ea, îndreptându-se către pianul din colţ, mişcându-şi degetele de-alungul claperol încetişor, apăsând-o pe fiecare, una după altă.

"Tu cânţi la ceva?" Întreba ea, întorcându-se spre el.

Harry zâmbi, "Pot să cant la kazoo." Lux rase, iar el simţi o răspândire de căldură prin corpul sau la auzul râsului ei, ştiind că el l-a cauzat numai prin faptul că este el. A fost drăguţ.

"Nu eşti tu un mare şi rău rockstar?!" Spuse ea sarcastic, încă râzând.

"Sunt un mare şi rău rockstar. Am admiratoare care să o dovedească." Rase el, iar ea se holba la el pentru un moment, că şi cum încerca să descifreze dacă el era încrezut sau amuzat. Când decise că era amuzat, începu şi ea să radă.

Harry uitase cum era să razi cu o faţă care nu era fan. Era drăguţ să ştie că ea nu era o fană, ştie că nu rade doar că să-i facă pe plac. Ea nu rade fiindcă crede că orice face el este haios şi adorabil. Ea radă fiindcă crede că el este amuzant, şi nu se întâmplă des. Ea crede că el este un măgar aproape mai tot timpul, defapt, are dreptate. Chiar este.

Dar în locul ăsta... Ăsta poate fi locul lor sigur. Ei pot veni aici şi să fie ei înşişi, pot rade la glumele celuilalt şi complimentandu-se unul pe celălalt şi toate acestea stând aici. Nu vor recunoşte niciodată asta, deşi Harry poate spune că aşa va fi.

Siguri în prezenţa muzicii.

"Deci, din nou?" O întreba el, privind-o zambid şi dând din cap, luându-şi chitară înapoi.

"Hey..." El îşi ridică mâna, pentru a o opri o secundă. "Vocea ta este chiar frumoasă. Doar ca să şti, cred că ai o adevărată şansă pentru a câştiga concursul."

Nu i-a văzut niciodată faţa lui Lux luminându-se la fel de mult cum a făcut-o acum, ochii ei sclipeau şi străluceau ca stelele în timp ce îi dărui un zâmbet orbitor, obrajii ei devenindu-i  o nuanţă de roşu strălucitor. Ei se priviră unul pe celelall un timp îndelungat înainte că ea să-şi încline capul în jos, încă având un zâmbet pe buzele sale. Începu să cânte melodia încet, iar de dată asta, Harry s-a asigurat să-şi menţină ochii deschişi.

"Mă voi căsători cu noaptea..."