Descendentul lui Dracula

Cap 2

Acum eram enervata la culme. Asa-zisul meu senpai mi.a zis sa ne intrecem. Eu am ajuns prima iar el a ramas in urma. Nici nu stiu ce caut aici pana la urma. Trebuie sa ma intorc acasa sau voi fi batuta grav.

-Nu iti face griji....nu voi lasa sa se intample asta...am auzit o voce ce venea de nicaieri

Eram in inima padurii si asteptam sa vina acel afurisit vampir care imi inriga persoana

-Da, da...stiam si eu ca ma iubesti

-Stii ceva, daca nu imi vei spune acum de ce m-ai adus aici voi pleca si nu ma vei mai vedea

Am auzit un fosnet din spatele meu. Cand m-am intors l-am vazut pe el, mi-ar place sa ii stiu si numele, ca statea rezemat de un copac.

-Ohhh.....nu esti amuzanta.....nu stii sa te distrezi

-Nu vreau sa ma distrez, vreau sa aflu de ce m-ai adus aici

-Paaaii.....am vrut sa vad ce poti

-Huh?? Cine Dumnezeu din Colorado te-a trimis?

-Pai eu nu lucrez pentru nimeni. Sunt pe cont propriu

-Nu sunt aici sa iti aflu povestea vetii tale

-Ok atunci, pumnii sus. Aratami de ce e in stare un vampir de rangul tau

Imediat am inceput sa ne luptam. Era exact ca unul din atrenamentele pe care le faceam alturi de unchiul meu. El ma invata sa supravietuiesc. Absolut nimeni din familia mea nu stie ca m-am nascut vampir. Ei ii detestau.

-Hei, de ce ai culoarea ochilor rosii?? a zis el in timp ce respira scandat, incercand sa ma faca sa ma deconcentrez si sa pierd lupta

-Pai, spre deosebire de restul vampirilor, eu nu ma hraneam cu sange de om. De fiecare data veneam in padure si gaseam animale. Bunica mea a fost vampir. Obisnuia sa imi dea un ser care imi alina foamea pentru 12 ore. Dar asta e alta poveste

-Poate voi avea ocazia sa o ascult

-Ai idee macar cine sunt eu? Stii macar ceva despre mine? De ce ai vrea sa stai cu o ciudata ca mine?

Eram destul de neatenta la lupta. Cand am vrut sa ii trag un pumn in moaca, acesta mi l-a prins si cu o rapiditate de invidiat m-a trantit la pamant. Corpul lui era greu si era asezat peste mine. Eram ceva gen filmele alea romantice care ma fac sa vars. Frate, asta e greu ca un urs. Si am mancat odata un urs.

-Tu esti Mei Anderson, esti o eleva exceptionala la LCS. Traiesti alaturi de tatal tau. Mama ti-a murit fiind urmata de sora si fratele tau. Ai fost torturata de cand ai fost mica iar tatal tau a fost un om de afaceri si inca are pensie de handicap deoarece a fost lovit de o masina in timp ce vena de la munca si a fost grav afectat. Asta e tot ce stiu depre tine.

Acum ma simteam prost. Eu nu stiam nimic depre el. Nu m-am mai zbatut atunci. Voiam doar sa ma ascund deoarece imi era asa de rusine. El s-a ridicat de pe mine si mi-a intins mana sa ma ridic. Dupa ce eram amndoi in picioare eu nu il puteam privea in ochi. Eram rusinata ceea ce se intampla foarte rar. El a observat asta si mi-a spus:

-Nu iti face griji. Nu e vina ta ca nu stii nimic despre mine. Ma numesc Damien. Dar tu imi poti spune "senpai" *perv face*

-Esti un pervers! am inceput amandoi sa radem si ne-am asezat pe iarba privind cerul instelat....s-stai stele, o nu, nu, nu nu nu nu nuuu.....trebuie sa plec

-Senpai, trebuie sa plec acasa....

-Stiu.....a zis el putin suparat. Haide, te duc eu.

-Ok, dar sa stii ca daca vrei tre sa intram pe fereastra din spate. Acolo e camera mea si nimeni nu se deranjeaza sa intre.

-Ok, ne intrecem?

-Sa stii ca nu cad iar in plasa ta. Mergem amandoi ca niste "oameni normali"

-Mdea.....cat de normali pot fi doi copchii care merg impreuna pe strada la 11 noaptea. In fine, sa stii ca urasc plimbarile linistitoare si pentru ca e asa de tarziu ma gandeam sa mergem sa vanam. Si asa nu am mai mancat nici unul de vreo 12 ore

-Ok....urmeaza-ma

-Ba tu sa ma urmezi...eu sunt adultul aici, sunt cel mai mare....siii a plecat

Am mers dupa mirosul de sange proaspat ma tenta. Mirosea atat de bine incat nu puteam sa ma concentrez. Eram deja in forma completa a unui vampir. Pofta de sangele acela era din ce in ce mai mare. Ma coplesea. Pe Damien l-am lasat in urma. Nici nu stiam unde era. Doream sa vad de unde venea acest miros imbietor. Ajunsesem intr-un colt al padurii in care nu mai fusesem. Eram cocotata intr-un copac si asteptam sa vad sursa mirosului. Credeam ca este o specie noua de animal. Deja nu mai detineam controlul asupra formei mele. Am vazut ceva miscand in tufis. Era sursa mirosului acela imbietor. Cand am vazut un om. Eram asa de confuza. Nu puteam bea sange de om. Daca voi face asta voi pierde controlul cand imi va fi foame. Deja era prea tarziu. Acea fata se pare ca era ranita si isi striga sora. Nu puteam face asta. Trebuia sa ma opresc. Nu voiam sa fac asta. Fara sa imi dau seama am sarit din copac si eram gata sa o sfasii pe acea fata draguta. Eram atat de aproape incat am pierdut controlul. Voiam sa o devorez si sa ma joc cu intestinele ei. Dar....

~Va urma~

________________________________________________

Heeeeiii!!! Am terminat acest nou capitol mai devreme asa k am vrut sa il pun mai devreme. Daca nu voi avea destule vizionari voi sterge cartea.