Descendentul lui Dracula

CAP 7

O nu....era el....nici nu il puteam privi!

-Buna.....frate!

Nu imi venea sa cred....fratele meu era aici!

-Ce vrei?....frate

-Am venit pentru tine. Stiam ca maretul Dracula nu se poate indragosti dar..mi-ai aratat contrariul. Credeam ca nu esti capabil de a avea sentimente. Mai ales de o vampirita de rangul ei!

-Ce i-ai facut?

-Aduceti-o!

Imediat au venit doi tipi care o tineau pe Mei

*Flash back*

*Mei pov*

Stateam singura in sufragerie si il asteptam pe Damien cu o explicatie. Am vazut usa de la intrare deschizandu-se. M-am dus si am vazut un tip inalt care semana cu Damien. Oare cine era?

-Buna seara domnisoara Mei! Ma numesc Ichiru si ma bucur sa va intalnesc!

Tipul asta era chiar ciudat. S-a aplecat putin si a pus mana stanga pe umarul drept exact ca in anime. Ce se intampla aici? Este tare ciudat sa ma intalnesc cu copia lui Damien, dar sa mai faca si asta. Oare ce o vrea?

-Doresti ceva anume? Sau vrei doar sa ma calci pe nervi?

-Wow......ce fiinta rea esti.....oricum, vreau sa vii cu mine

-De ce? Nu as merge nici o data cu copia lui Damien undeva! Asa ca poti sa te intorci in groapa din care ai venit...

Nici nu am apucat sa ma intorc ca el m-a prins de mana.

-Nu e frumos sa intorci spatele unui oaspete. Mai ales mie....*evil smile* Luati-o de aici baieti!

Am incercat sa fug dar ca o desteapta, m-am impiedicat si m-am zgariat la mana. Cum am facut asta nu ma intrebati, ca sunt sigura ca nici dracu nu stie.

*End of flash back*

Am vazut-o pe Mei sangerand. Acum eram atat de nervos incat ii puteam rupe gatul fratelui meu fara nici o ezitare.

-Acum, frate...putem discuta civilizat. Sa incepem! Stii deja de ce am venit aici nu?

-Da! Si nu te voi lasa sa faci asta. Ea nu are nici o legatura cu noi

-Te inseli din nou, frate! Ea este viitoarea regina a vampirilor! Ma asteptam totusi sa fie mai indemanatica

-Damien, ce se intampla?? Cine sunt ei?

-Da-i drumul imediat! Altfel...

-Altfel ce?? Sa stii ca ma asteptam totusi ca maretul Dracula sa fie mai nervos ca i-am rapit iubita. A..stai! Esti incapabil sa mai porti acele sentimente de ura din cauza ca ti-ai scos inima.

Eram furios dar avea dreptate. Oare ce crede Mei despre mine acum? Sunt atat de idiot! Doar daca ar stii cat o iubesc. Nu pot sa o mai pierd inca o data. Daca s-ar intampla asta, probabil ca as muri. Nu vreau sa o mai tin departe. Au fost destui 500 de ani. Nu imi pot permite sa o mai las pe mana raului, din nou.

-Ichiru! Las-o sa plece!

-O voi lasa, frate. Datii drumul. Dar sa nu uiti, Damien. Te astept la vechiul palat sa imi revendic tronul

Zicand asta a disparut impreuna cu tipii care o tineau pe Mei. Am vazut-o ca plangea si am vrut sa ma duc sa o tin in brate. Cand m-am apropiat de ea, aceasta m-a respins. Acum nu mai era cale de intors. Trebuia sa ii zic adevarul. Dar cum? Sirul meu de gandiri a fost intrerupt de vocea ei stinsa

-E adevarat? Esti Dracula?

-Mei, eu....

-E adevarat??

-Da! am zis eu incercand sa par puternic dar eram mult prea slab in fata ei

-De ce? De ce m-ai mintit in tot acest timp? Sunt sigura ca nici macar nu ma iubesti. Asta a fost doar o alta minciuna spusa de tine. Sunt asa de proasta ca tin la tine in clipa asta

-Mei! Te iubesc!

Zicand asta, nu mi-a mai pasat de ce are de spus. Era ceva ce trebuia sa o fi facut de mult. Era sarutul dragostei reunite dupa o perioada atat de lunga de asteptare. Buzele ei erau atat de catifelate, incat iti lasa furnicaturi peste tot. Asa imi voi dovedi dragostea de acum in colo. Sarutul nu minte. Se vedea ca si ea isi dorea acel sarut. Este evident ca inca ma iubeste. Dar oare, dupa ce imi voi pune inima la loc in piept, o voi mai iubi la fel? Trebuie sa ma duc sa il infrunt pe Ichiru. De unul singur. Eu nu pot muri, dar ea da. Mi-as da si ultima suflare doar sa o stiu in siguranta. Ea a rupt sarutul si m-a privit fix in ochi.

-Imi vei spune adevarul??

-Mei. Este mult prea crud. Nu cred ca iti doresti sa aflii asta

-Ba da! Sunt pregatita! a zis aceasta privindu-ma serios

-Offfffff........ Fie. Acum mult timp traia un om crud numit Dracula. El nu cunostea iubirea. A condus lumea doar cu ura si a fost cauza primului razboi mondial. El era o bestie. Nu mai era om. Mama lui fusese cea care l-a invatat sa iubeasca dar tatal lui l-a antrenat cu bataie si ura. Acum, nu mai era capabil de sentimente. Cel putin asa a crezut pana cand, in timp ce incendia un sat, a vazut o fata nespus de frumoasa. El a luat-o si a tinut-o prizoniera, dar se ducea mereu sa o viziteze. Cu timpul a aflat ca se indragostise de fata asa ca a decis sa o ceara de nevasta. A eliberat-o din celula, i-a pus la dispozitie tot palatul si toata averea. Fata era atat de fascinata si se vedea ca il iubeste. Ba mai mult, i-a spus asta intr-o seara in care au ramas doar ei doi. Dracula era fericit si nu a mai starnit nici un razboi. Acum toti traiau in armonie. Intr-o seara, pe cand se plimba prin curtea palatului, si-a vazut sotia alaturi de servitorul sau loial. Acesta parea ca ii facuse ceva asa ca Dracula s-a dus sa vada ce. Cand a ajuns acolo a vazut-o pe sotia sa sarutandu-se cu servitorul sau. Dracula a fost atat de ranit in acea clipa incat i-a taiat capul pe loc servitorului sau umil. Pe sotia sa a exilat-o. Fiind atat de ranit si de tradat, Dracula s-a ascus intr-o pestera din munti. Vazand ca il doare inima din ce in ce mai tare, a decis sa si-o scoata. Acest lucru l-a durut mai mult decat orice, insa dupa acea durere aproape insuportabila, nu a mai avut sentimente de ura. A fost eliberat. A putut face mult bine omenirii sub diferite nume. Ce mai cunoscut a fost....Damien.

-Dar daca tu esti Dracula atunci cum ii chema pe servitor si pe sotie?

-Pe servitor il cheama Dye, iar pe sotia mea....

-Trebuie sa aflu

-Pe ea o chema...Mei

-S-stai. Ce? Nu are cum sa fie asa. Eu nu imi amintesc nimic

-Asta pentru ca ti-a fost stearsa memoria si nu mai ai nici o amintire cu noi. Sa stii ca eu nu am incetat sa te iubesc.