Descendentul lui Dracula

CAP 5

-De ce vrei sa faci asta??

-Vei afla curand.....a zis "tata" cu un glas demonic

Imediat dupa Damien parca luase foc. Ochii lui nu mai erau albastrii. Straluceau si erau galben-deschis. Cred ca ceva din ce a spus tata l-a enervat foarte tare. In acea clipa l-am tinut tare de mana pe Damien. Probabil ca i-ar fi rupt gatul. Sigur nu voia sa aud ce are de spus, dar eu da.

-Continua....tata...

-Ce frumos e sa te aud spunand asta....mai ales cand nu eu sunt tatal tau

-Ce? N-nu e adevarat.....nu-i asa Damien? Damien? Te rog spune-mi ca nu are dreptate....te rog.....suspinam si lacrimile imi curgeau pe obraji. Damien m-a strans in brate dar eu tot nu ma opream

Sincera sa fiu nici macar nu stiu de ce plangeam. Mereu mi-am dorit ca sa nu fie el tatal meu. Parca doare mai tare cand stii ca l-ai iubit ca pe tatal tau. Puteam sa fug acum mult timp dar nu am facut-o. Tineam prea mult la familia asta si nu am putut sa o fac. Damien inca ma tinea strans in brate si ma mangaia pe cap. Linistea a fost sparta de tata

-Deci.....ai de gand sa ma ajuti Damien? Sau o vrei pe ea moarta mai intai? A zis Alexander cu o voce indiferenta

-Nu! Nu voi mai lasa pe nimeni sa moara. Nici sa invie.......Acum Dye

Dye a aparut de nu stiu unde si a inceput sa se lupte cu Alexander alias tata. Damien m-a luat in stil mireasa si a plecat naibii de acolo. Am ajuns in fata unei cladiri imense

Am intrat in casa si am dat de un living impecabil

-Cred ca iti e foame....haide in bucatarie...a zis el incercand sa ma faca sa ma simt mai bine

Am dat incet din cap in semn ca "Nu". Damien se uita ingrijorat la mine.

-Spune ceva te rog. Nu vreau sa mai privesti in gol. Spune ceva....

-La ce s-a referit Alexander cand a zis fiul sau?

-Nu cred ca ar fi bine daca....

-Te rog....

*Damien pov*

Stateam si asteptam sa imi zica ceva dar ea voia adevarul. Adevarul despre mine. Acum nu mai era cale de intors. Trebuia sa ii zic adevarul.

-Aseaza-te pe canapea. E o poveste lunga. am zis eu incercand sa o fac sa se linisteasca. Acum mult timp in urma a existat un vampir maret. Cel mai puternic si mai crud si nemilos vampir. Numele lui era Dracula. Cat timp a domnit el lumea a fost condusa de ura si razboaie. La scurt timp dupa ce toata lumea i s-a supus, s-a indragostit de o fata. Era cea mai frumoasa din tot regatul. Dracula si-a aratat toata dragostea fata de ea dar ea nu il iubea. Ea era indragostita de servitorul lui Dracula. Pe acea femeie o chema....scuze....este mult prea dur pentru tine sa stii asta

-Spune-mi te rog. Sunt pregatita..a zis ea incercand sa schiteze un zambet pe fata

-Bine....pe femeie o chema Mei iar pe servitor Dye. Acestea sunt numele care au fost purtate de descendentii lor pana in prezent. Intr-o seara, pe cand Dracula se plimba in curtea palatului, a vazut-o pe Mei impreuna cu Dye facandu-si declaratii de dragoste. Dracula a fost atat de manios incat i-a taiat capul lui Dye. Desi era cel mai bun prieten al sau. Pentru a-si aduce mereu aminte de raul pe care i l-a facut Dye, i-a pus capul intr-o teapa chiar in fata palatului. Pe Mei a exilat-o spunand ca nu mai vrea sa aiba nici o legatura cu ea.

-Dar de ce nu a omorat-o?

-Pentru ca aflase ca era insarcinata cu el. Nu a vrut sa isi piarda descendentul asa ca dupa ce s-a nascut, l-a pastrat ca pe un trofeu. Copilul a crescut in chinuri groaznice si a trebuit sa indure crudul adevar. Dracula mereu il trimitea pe front sa lupte, iar copilul iesea mereu invingator, omorand sute de persoane.

-Stai putin. Aparem si eu si Dye in povestea asta, dar tu? Trebuie sa fie o explicatie pentru care nu ai aparut pana acum. Doar daca......tu esti...

-Da, eu sunt descendentul lui Dracula. Esecul lui mai bine zis.

Am observat-o cum se uita cu teama la mine. Oare ce am zis? Stiu ca m-am enervat in timp ce povesteam dar nu as ranio niciodata. O iubesc prea mult. Nu vreau sa pateasca ceea ce a patit acum o mie de ani. Nu vreau sa mai indure asta. Trebuie sa ii zic asta. Trebuie sa o linistesc.

-Mei. Eu nu sunt ca tatal meu. M-am schimbat datorita tie. Te rog sa nu imi spui ca iti este frica...

-Nu imi e! a zis ea schitand un mic zambet Doar imi imaginez chinurile cumplite prin care ai trecut

O lacrima i-a cazut pe obraz. Era trista. I-am sters lacrima cu un gest delicat si am luat-o in brate. Acum era timpul sa ii zic adevarul despre ce doarea tatal ssu sa faca

-Mei! Trebuie sa mai stii ceva...asa zisul tau tata doreste sa il aduca la viata pe Dracula. Are nevoie de un spirit curat si de sangele descendentului sau. Este vorba de noi doi. Vrea sa iti foloseasca sufletul tau si sangele meu pentru a-l hrani pe Dracula. Tu vei fi cea care ii va purta sufletul lui Dracula. Va intra in corpul tau si pana nu te va devora pe interior nu se va opri. Eu voi muri cu mult inaintea ta. Se ve hrani cu sangele meu pentru a deveni puternic.

-Asta inseamna ca nu vom mai fi impreuna? Nu ne vom mai revedea vreodata? Refuz! Il voi infrunta chiar eu pe Dracula si ii voi tine piept. Macar sa te salvez.....nu imi pot imagina un viitor in care nu esti prezent.

-Stiu.....trebuie sa iti spun ca eu...te.....te.....

~Va urma~