Descendentul lui Dracula

CAP 12

*Mei pov*

Am ajuns alaturi de Damien si Dye intr-o tabara pentru razboi din cate am inteles. Aici se antrenau demonii. Imi era frica de ei asa ca l-am luat pe Damien de mana. El m-a privit si mi-a zambit.

-Nu iti face griji. Nimeni nu iti va face nimic. Promit!

-Unde mergem acum?

S-a apropiat de urechea mea si cu o voce jucausa a zis:

-Noi doi avem un loc special.

Dupa aceste ultime cuvinte nu am mai zis nimic tot drumul. Am ajuns la un loc cu totul superb. Era un lac ce era luminat de lumina lunii. Era departe de tabara si avea copaci in jur. Este cel mai retras loc posibil.

-Este frumos aici! Dar de ce nu stam cu restul demonilor si vampirilor din tabara?

-Am vazut ca nu te simteai bine asa ca am zis ca iti va placea acest loc. In plus, nu vreau ca nimeni sa ne mai intrerupa.

-Huh?

Am ramas fara cuvinte. Ce vrea sa faca?

-Stai linistita. Nu iti voi face nimic daca tu nu vrei.

-Damien eu.......

Nici nu am mai apucat sa zic nimic ca el s-a napustit asupra buzelor mele. Le devora de parca zici ca nu ar mai fi avut alta ocazie. M-am inmuiat toata si chiar cadeam din picioare daca nu ma tinea el. Fara sa dezlipim sarutul m-a asezat cu picioarele desfacute in jurul taliei lui, stand cu spatele lipit de copac, iar el tinandu-ma o mana de picior (nu ma pricep la explicatii dar ati prins ideea)
Wow, ce pozitie perversa avem. A continuat sa ma sarute pana cand am ramas amandoi fara aer. Dupa mica pauza, a inceput sa imi sarute si sa imi muste urechea. Apoi a coborat pe gat, pana cand a ajuns in zona pieptului care era acoperita de un maieu. Dupa ce am ajuns in tabara m-am schimbat in ceva mult mai comod ce includea pantaloni. Cand a vrut sa imi dea maieul jos l-am oprit.

-Damien, te rog. Nu vreau asta!

-Am inteles, iubit-o. Iti promit ca nu se va ajunge la asa ceva. (la care voi, awww e asa de dragut)

El a continuat sa ma sarute pentru inca vreo cateva minute, dupa care ne-am asezat pe iarba privind cerul. Eu stateam cu spatele pe pieptul bine lucrat a lui Damien, iar el era destul de ocupat sa imi sarute gatul si sa se joace cu parul meu. Dupa cateva momente el a spart linistea.

-Mei! Sper ca nu ti-a facut nimic fratele meu.

-Nu iti face griji. Nu a putut sa se apropie de mine. Doar caa....

-Mei, ce s-a intamplat? a zis cu o voce serioasa

-Paaaaaaiii......m-a sarutat de cateva ori si dupa mi-a zis ceva ce nu voi uita prea curand.

-A indraznit sa te sarute? Il voi devora.

-Vaaaaaaii........ Esti cumva gelos? am zis cu o voce jucausa si inocenta

-Ba bine ca nu! a zis el printre dinti

-Esti gelos!!! am zis incepand sa fac misto de asta

-Da! Sunt gelos! Am stat 500 de ani fara tine.....te-ai schimbat. Nu credeam ca te voi mai vedea dupa tot ce am facut. *a facut pauza* Mei, imi pare rau ca te-am exilat! Imi pare rau ca te-am facut sa suferi! Imi pare rau!

-Dar gata cu scuzele. Nu ai pentru ce sa iti ceri scuze. Daca nu faceai asta, probabil acum am fi amandoi sub pamant.

-Adicaaa........in mina?

-Nuuuu :))) Am fi zacut probabil printr-un sant, cu oase sfaramate si cranii fracturate *rima*

-Ok.........despre ce vorbeai mai devreme?