Atunci cand suferi cel mai mult, castigi aripi cu care poti ajunge mai sus de cer.......
Mei este o fata anormala. Ea nu cunoaste fericirea pana cand nu il intalneste pe Damien, zis si descendentul lui Dracula. Oare va afla Mei adevarul despre Damie...
Cred ca am atipit. Dar stau asa de bine....mmmm......nu vreau sa ma mai scol de aici, dar trebuie. Mi-am deschis incet ochii. Unde ma aflu? Eram pe un pat moale intr-un cort. Cred ca sunt inapoi in tabara. Dar ce s-a intamplat? Imediat mi-a venit in minte scenariul de aseara. Nu pot sa cred! I-am spus adevarul despre cine sunt. Oare ce crede despre mine? Am vrut sa nu afle, dar asa a fost sa fie. Am incercat sa ma ridic din pat, dar o durere insuportabila de spate m-a pus inapoi. Speram sa nu mai trec prin asta. Acum imi cresteau aripile din nou. Exact ca la inceput. Una alba, una neagra.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Acum, totul depinde de mine. Ce parte voi alege, asa voi ramane toata viata. Acum este momentul revendicarii. Dupa ce lupta se inchee, va trebui sa plec. Ori in rai, ori in iad. Apartin ambelor lumi. Eu sunt cheea pentru terminarea razboiului. Eu am puterea. Dupa terminarea razboiului, va trebui sa plec. Sa il parasesc. Nu vreau sa fac asta, dar asa ne-a fost scris. Zaceam pe pat fara sa ma pot misca. Lacrimile imi curgeau siruri pe fata. Abea mai puteam respira. Am obseevat o umbra intrand pe usa. S-a apropiat foarte rapid de mine si a inceput sa imi strige numele. Era Dye. Desi nu am petrecut decat cateva luni impreuna, tineam la el si l-as fi putut recunoastre dintr-o mie. A plecat pentru cateva secunde din camera, iar apoi a mai venit cu cineva. Sigur era Damien pentru ca, in momentul in care m-a vazut, a venit la mine si m-a luat in brate. Incepeam sa prind cate putin din conversatia lor.
"-Ce a patit? -Nu stiu, asa am gasit-o cand am intrat. Speram sa stii tu ceva. -Ai grija sa nu intre nimeni, Dye. Voi face ceva cu care demonii nu ar fi de acord. -Am inteles!"
Dupa asta Damien s-a dezbracat la bustu' gol si si-a etalat aripile lui de demon. Arata asa de bine :3 Nu pot sa cred ca eu stateam acolo fara sa fac nimic. El m-a luat in brate si mi-a inconjurat trupul firav cu aripile lui puternice si moi. Nu am mai simtit durerea ca inainte. Era mult mai usor de suportat acum. Dupa inca vreo cateva momente mi-a dat drumul zicand:
-E gata acum. Esti bine.
-Mersi. Acum, daca ma scuzati, trebuie sa ma schimb.
-Sigur esti bine, Mei? a zis Dye ingrijorat
-Nu iti face griji pentru mine. Dar iti multumesc ca ai venit. Nu multi ar fi facut asta.
M-am dus la el si l-am luat in brate si l-am pupat pe obraz. Damien era vizibil iritat pentru ca a venit si m-a imbratisat pe la spate.
-Dye, mai bine te duci si faci planul de atac. Ma bazez pe tine si pe cunostintele tale militare.
-Am inteles, Damien! La revedere Mei.
-Pa Dye. Ne vedem la razboi.
Dye a dat din cap in semn ca "Da". Dupa ce am rams singuri in camera Damien a inceput sa imi sarute gatul.
