Capitolul 5 - Bănci

59 7 0
                                    

Capitol nooou, scurt, de tranziţie, cum imi place să-l numesc :D Am pus si o melodie geniala a frumosului Jamie Campbell Bower  si o noua poza cu Lia <3

Enjoy :*

---

La prima oră în dimineaţa următoare, Lia se duce la sediul principal al BRD-ului. Realizează o tranzacţie incognito. Cea mai mare parte a banilor din contul administrat de Frăţie sunt transferaţi pe unul nou, sub un alt nume. Bineînţeles, mituieşte funcţionarii să nu înregistreze schimbările. Contul vechi pare neatins.

Cu un covrig într-o mână şi telefonul în cealaltă intră în parcul Cişmigiu. Găseşte repede pe cine căuta şi se aşează lângă el pe bancă, privind lacul.

- Am adus ce ai cerut, îi spune bărbatul, întinzându-i un plic gros.

Lia aruncă o privire rapidă peste documentele dinăuntru.

- Sunt toate, o asigură acesta.

- Nici nu mă îndoiesc.

Lia îi zâmbeşte uşor şi îi întinde şi ea un plic mic.

- Fix cât ai cerut.

Bărbatul încuviinţează şi pleacă.

Fata mai stă pe bancă, mâncând încet. Vede cu colţul ochiului o siluetă apropiindu-se.

- Credeam că o să îngheţ aici până ajungi, se plânge Lia.

Alex se aşează lângă ea.

- Tu ai vrut să ne vedem şi tot tu întârzi.

- Îmi pare sincer rău, râde el.

Lia îşi butonează iphone-ul.

- Zi-mi un hotel bun din Paris, îi cere ea.

- Nu renunţi la lux?

Fata ridică din umeri.

- Am destui bani.

- Şi când se termină...?

- Să spunem doar că asta nu o să se întâmple prea curând.

- Ok.

- Deci, spune-mi un hotel!

- Ummm...Plaza Athenee?

- Cred că ăsta e puţin prea luxos...

- Nu ştiu!

- Gândeşte-te!

Alex se ia cu mâinile de cap disperat.

- Oricum, de ce contează? Staţi doar o noapte în Paris.

- Hmm...

Lia cade pe gânduri.

- Ai dreptate. E doar o noapte, imi permit orice.

Alex ridică din umeri.

- Atunci ia un apartament in Plaza.

Fata încuviinţează şi se concentrează asupra telefonului pentru rezervări.

- Care e planul tău mai exact? se interesează băiatul.

- Ştii schimbul de experienţă cu americanii, nu? începe Lia.

- Da.

- Ei, eu cu Maru evident că facem parte din el. Plecăm pe 15 octombrie, imediat după Bal. Cu Frăţia  am stabilit că a 2a zi după ce ne stabilim in State, să-l iau pe Maru la o "plimbare". Simplu, ce pot să zic?

Chicoteşte, însă Alex se încruntă.

- Păi şi cum te eschivezi de la asta?

- Oh, Alex, dar e atât de simplu! râde fata. Zburăm cu Air France, deci avem escală în Paris. Tot ce trebuie să facem e să...dispărem.

- Maru ştie?

- Evident că nu! exclamă ea revoltată. O să afle...

- Când?

- Când consider că e sigur.

- Şi atunci el cum se pregăteşte?

- Nu are nevoie de nimic. Am eu tot. Bani şi...

Vântură plicul gros.

- Identitate falsă.

Alex zâmbeşte mândru, apoi se lasă liniştea. Amândoi privesc lacul tăcuţi.

- Nu o să pot veni cu voi, ştii...spune el într-un final.

- Da, ştiu.

Lia îşi sprijină capul de umărul lui.

- Mulţumesc. Pentru tot.

- Şi mie mi-a făcut plăcere, Emilia.

- O să ne revedem...

- Da.

Alex râde uşor.

- O să vă găsesc eu.

- Nu o să fim în Paris.

- Ştiu, acolo o să se gândească să vă caute prima dată.

Răsuflă.

- Nu o să renunţe. O să vină după voi.

- Sunt conştientă de asta.

Lia mai stă un moment.

- Trebuie să-mi găsesc fratele. El ştie ce e de făcut.

*

Târziu în noaptea aceea, Lia scoate o cutie mare de metal din dulapul cu spate fals, în camera ei. Îi deschide capacul şi mângâie cu grijă obiectele din interior. Un arc, săgeţi, pumnale de toate felurile şi 2 pistoale automate.

Poveste cu îngeriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum