Capitol nou :D Scuze daca sunt cam vaga cu detaliile legate de personaje, insa vreau sa le descoperiti gradat, sa se prezinte ele singure, ca si cum voi doar ati privi din afara povestea si interactiunea lor. Aste e cel putin ce ma tine pe mine conectata la carte :)))
V-am pus o poza cu Maru. Daaa, e asiatic, coreean - trebuia sa ies cumva din rutina :))) Mai aveti si o melodie, care mi se pare ca se potriveste cel mai bine cu atmosfera de cand ajunge Lia la liceu. O sa vedeti daca cititi :)
PS: Stiu ca in poveste am scris Scoala Americana, insa vreau sa stiti ca adevaratul cadru este cel al Scolii Britanice din Pipera. Cautati pe Google daca nu stiti, e superba. Motivul pentru care a trebuit sa ma leg de americani este ca...eh, intelegeti voi in capitolele viitoare...:D
---
Deja cu o durere de cap, Lia se urcă în primul taxi pe care îl prinde.
- Şcoala Americană.
Şoferul porneşte motorul şi se alătură traficului aglomerat. Telefonul Liei începe să zbârnie. Se incrută la numărul necunoscut de pe ecran.
- Da, aici Emilia.
- Cum merge prima zi de şcoală?
Fata se încordează. Vocea din difuzor este voit maliţioasă, păstrandu-şi totuşi timbrul autoritar.
- Nu am ajus încă, răspunde ea. Însă am stabilit primul contact.
- Minunat.
Vocea râde fara haz.
- Ce faci în continuare?
Lia se strâmbă. Nu îi place curiozitatea bărbatului, însă ştie că nu o poate evita.
- Las lucrurile să curgă. Inspiraţie de moment.
- Mă aşteptam la un plan mai bine construit.
Vocea devine mai groasă. Lia tresare. Imaginea unui baiat îi apare în minte, iar asta îi redă raţiunea.
- Am unul, spune ea rece. Doar că momentan este un joc psihologic.
- Sper să fie adevărat. Vreau să ma ţii la curent cu ce se întâmplă.
- Pe numărul ăsta?
- Nu fi proastă. Te voi suna eu.
Se aude tonul ocupat. Lia lasă telefonul jos. Deja tremură şi, brusc, se simte secătuită de puteri. Se afundă pe cât poate în canapeaua maşinii.
Închide ochii şi lasă imaginile să i se scurgă în spatele ploapelor. Un cer albastru perfect, acoperit de nori albi pufoşi. Un băieţel cu bucle blonde stând într-o grădină de trandafiri roşii ca sângele. Apoi, acelaşi băieţel, acum mai mare, învătând-o să tragă cu arcul. Acum e ea, la apus, pe coama unui deal privind in jos spre văile nesfârşite. O fluturare în spatele ei, un sunet uşor şi diafan. Se ascunde într-un pâlc de copaci şi îl vede pe baiatul blond - fratele ei - venind repede pe potecă. În spate îşi cară salba cu arcuri iar în mână duce un obiect ciudat, ca un glob incandescent cu o culoare nedefinită. Îl pune pe pământ în faţa lui, cu mare grijă. Apoi scoate o săgeată şi o înfige in glob. Acesta devine cenusiu. Băiatul îi dă un şut, lăsându-l să se piardă în văile de sub ei.
Lia geme uşor.
- Sunteţi bine?
Deschide ochii şi îl priveşte pe şofer. Acum stau pe loc, în faţa unor porti de fier forjat.
- Da, sunt ok. Îmi cer scuze.
Priveşte ecranul kilometrajului. Lasă câteva bacnote şi iese din msşină fară să aştepte restul.
CITEȘTI
Poveste cu îngeri
Fantastik"Şi-a tăiat aripile! Pentru ce?! Lacrimile îi curg fierbinţi pe obraji. A fugit de voie bună după promisiuni deşarte. A renunţat la tot ce a avut şi nu mai există nimic ce ar putea recăpăta." Emilia Danciu are tot - frumuseţea, look-ul, carisma, ban...
