Poveste cu îngeri

Capitolul 4 - Arene şi poveşti

Iuhuu, capitol nou <3 In dreapta il aveti pe Chris (Samuel Larsen) si melodia dedicata capitolului :D

Hope you like it si nu ezitati sa-mi lasati comentarii cu pareri, sfaturi, critici. As fi incantata sa le citesc :)

PS: Capitolul asta are niste character development absolut delicos. Pofta buna! 

---

Lia se uită în urmă, unde Maru începe să danseze cu o roşcată mignionă.

- Hei, Emilia! Mă asculţi?

Fata se încruntă şi îşi îndreaptă atenţia spre Alex.

- Da, scuze. Eram atentă la altceva.

- Maru?

Lia ridică din umeri.

- S-a comportat ciudat când m-a văzut.

- Mda, arăta de parcă voia să te sărute.

Lia îşi flutură mâna spre băiat.

- E fumat.

- Cu atât mai mult, râde Alex.

- Mă rog, nu mai contează. Ce ziceai?

- Că trebuie să ajungem în backstage.

- No shit, Sherlock! Ştiam deja asta...

- Da, doar că e o mică problemă.

Lia ridică o sprânceană.

- Şi anume...?

- Chris nu a ajuns încă, aşa că nu sunt oamenii lui să ne lase să trecem.

Lia râde.

- Nu văd de ce e asta o problemă. Avem timp să ne distrăm!

Alex ridică din umeri.

- Credeam că te grăbeşti.

- Nu sunt aşa de obsedată de răzbunare. Mi-ar prinde bine nişte distragere, nişte alcool...

- Nişte ţigări...

- Bună idee!

Fata răde cu veselie.

- Era un tip care se uita lung după mine, sigur îmi face el rost de mai multe.

- Care dintre toţi tipii de aici?

- Ei, ăla este deosebit de draguţ.

Ea se întoarce cu un rânjet şi o ia prin mulţime. Alex clatină din cap amuzat şi porneşte după ea.

*

12 ţigări şi 3 vodka energy mai târziu, Lia stă cocoţată pe marginea de jos a tribunelor, bălăngănindu-şi picioarele şi fumând absentă a 13a ţigară. Bar9, mixat de Chris, trebuie să intre la 2, iar acum e 1 fără 10. Alex se evaporase, undeva între un pahar de băutură şi un dans lasciv cu un tip drăguţ. Pe Maru nu-l mai văzuse de ceva vreme, de când ieşise din Arene în parc cu tipa roşcată.

Deşi petrecerea este încă în toi şi deşi este înconjurată de mirosul dulce al ierbii arse, Lia începe să plăngă. Prima dată nu înţelege de ce, însă când începe să tremure de la sughiţuri, nu se poate gândi decât la nesiguranţa pe care o simte încă de dimineaţă, de la discuţia cu Alex.

Mereu fusese atât de sigură pe ea, ştia ce voia şi exact cum să obţină acel ceva. Trebuia să-l ia pe Maru, să-l răpească, şi să-l ducă Originalilor. Atât de uşor, atât de logic. Dar acum? Acum află că fratele ei nu e mort? Că nu are de ce să se răzbune? Că e la un pas să comită o greşeală de neimaginat? Că deja a făcut o greşală de neimaginat?!