Abandonați Destinului (Anotimpul marilor iubiri -Vol.II)

~4~Esti a mea ,nu poate schimba nimeni asta !

***Amy***

Pielea încinsă după duș devine sensibilă de îndată ce un prosop pufos este înfășurat încet în jurul meu . Îmi privesc corpul cum este acoperit parțial de materialul alb ,apoi tresar când două brațe puternice se încolăcesc în jurul bazinului meu ,apoi simt până în măduva oaselor cum cele doua buze însetate se aseaza pe spatele meu ,oprindu-mi respirația ,iar inima ...ei bine ..cred că și-a uitat funcția .
Deși ar trebui să simt frică și teama ,tot ce simt eu ...Este ca în sfârșit pot respira normal ,îl simt ,îl știu ,e lângă mine ...e el ,il recunosc ..e el,nu era nevoie să ma atingă ,am simțit-o dinainte ,doar ca nu știam că există astfel de legături ,dar uite ...viața mă surprinde din nou .
Închid ochii și pentru câteva secunde ma întreb dacă e real sau doar țopăi în fanteziile mele,dar atunci când buzele lui poposesc pe gâtul meu ,îmi dau seama clar ca e real ,ca este el .

-Andrew!... -reușesc sa șoptesc copleșită de emoții

-Iubito! -imi șoptește el la ureche ,apoi ma întoarce dintr-o mișcare cu fata spre el și mă privește cu aceeași ochii dulci si albastri de care m-am îndrăgostit ,apoi se năpustește asupra buzelor mele .

Mi-era ata de dor de el ,de buzele lui,de ochii lui,de voce ,de îmbrățișările lui ...de el ....și acum cand îl am în brate ,bine de fapt el ma are în brațe ,dar asta nu contează , simt ca nu vreau sa ii mai dau drumul .

-Iubito,mi-a fost așa de dor de tine!-spune printre săruturi înfometate

-Si mie ,Andrew ! Nici nu ai idee !

-Te iubesc ,Amy ! -spune ,in timp ce mă ridica la nivelul lui ,punandu-mi picioarele de o parte și de alta a abdomenului sau .

Mâna lui puternică poposește pe spatele lui ,iar celalata îmi susține corpul ,lupindu-ma mai mult de el .

-Si eu !-îi spun,apoi îl sărut cu toată dragostea de care sunt în stare ,lăsându-l fără aer.

Mă aseaza pe birou apoi se depărtează câțiva centimetri ,suficienți cat sa ma poată vedea ,și spune :

-Nu te mai las să pleci de lângă mine,sa fie clar !

-O,serios?! Și ce ai de gând să îmi faci ! -spun,trgandu-l din nou mai aproape de mine ,insa ma opresc când îi văd privirea atintita asupra mea și observ cum prosopul tocmai aluneca de le trupul meu.

Fata mea devine instant stacojie si simt cum tot sângele mi se concentrează în obraji ,Pret de câteva secunde doar stau incapabil asa fac vreo mișcare ,simt ca vreau sa ma dizolv si sa ma evapor odată ,eahhh.....jenant

Cu două degete ,Andrew îmi ridica bărbia astfel încât sa il privi,apoi se apropie de mine ,neluându-si nicio secundă privirea din ochii mei ,îmi șoptește la ureche ,iar respirația sa pe gâtul meu îmi provoacă automat milioane de furnicături pe tot corpul:

-Iubito,ești superbă,nu ai de ce să te rușinezi sau să te ascunzi de mine ,te ador cu totul ,îți iubesc fiecare centimetru din tine ,chiar dacă ai fi avut vreo imperfecțiunea ,o iubeam și pe aceea ,pentru că te iubesc ,te iubesc mai mult decât ai putea crede vreodată ! Amalia ...te vreau mai mult decât oricând ,dar te iubesc si pentru asta o sa încerc să ma abțin ,deși...

-Shhh!-spun,așezând-mi degetul arătător pe gura lui pentru a-l determina sa nu mai spună ceea ce voia să spună .

Imi săruta tandru mâna ,apoi cu aceeași sete temperată de tandrețea pe care vrea să mi-o arate ,Andrew începe să îmi sărute fiecare părticică din corp ,punând in fiecare sărut înfierbântat câte un "te iubesc" nespus dar știut de amândoi .