Abandonați Destinului (Anotimpul marilor iubiri -Vol.II)

~5~

***Amy***

Din lipsă de altceva si ,probabil,din prea multă plictiseală ,mă apuc să scot ingredientele pentru o prăjitură . Nu stiu sigur ce o sa fac ,dar ma gândesc ce stiu ,de fapt, să fac cel mai bine și singurul răspuns ce îmi vine în minte este ...tiramisu .

Ador prăjitura asta,as mânca în prostie ,ziua si noaptea .Sper doar să le placă și lor .
Apropo de ei ...hmm...vorbesc de prea mult timp ,nu stiu ce pun la cale dar sigur nu e ceva bun din moment ce doi împielițați afurisiți ca ei stau în aceeași încăpere .

Îmi pun un șorțuleț si ma apuc de gătit . Din fericire am găsit în frigider tot ce îmi trebuia ,de asta ar trebui să fiu recunoscătoare mamei care mereu are grijă sa nu lipsească absolut nimic ,pentru orice situație posibila si foarte puțin posibilă .

Adică ,pe bune ,cine ar avea nevoie de alge verzi ,spre exemplu,cand ai alge brune sau mai stiu eu ce sau când vei folosi vreodată șerbet de afine ?! Nici nu stiu ce e aia ,sau ăla,mai corect .
***
-Opa ,ce văd eu aici ?! Micuța mea surioară tocmai gătește ?! -se mira John ,in timp ce intră în bucătărie , așezându-se pe un scaun în apropierea mea .

Ca tot vorbeam de lup !Lupi ,pardon ! Chiar ,unde e celălalt?!

-O sa fie si comestibil ?-intreaba el ,răzând ,făcând semn spre bolul în care preparam crema pentru prăjitură.

-Ha-ha ,foarte amuzant ! Să te văd cum salivezi uitându-te cum înfulec eu toată tava ! Atunci o să vedem cine rade de cine ! -spun, răzând de reacția lui de copil mic in momentul in care îi pun cu degetul puțină cremă pe nas .

-Mă,piticanie ! Ți-o cam cauți ,nu crezi ?!-spune el poznaș

-Ăăă...ce i-ai făcut lui Andrew ?! Unde este?-il întreb ,uitandu-ma chiorâș la el .

-Stii,in postura asta , arăți că o bunică gătind nepoților ! Sigur ești bine?!

-John!!!! Vorbeam despre Andrew !-il apostrofez cu degetul arătător .

-Hmm...e chiar de treabă tipul ,îmi place!Ce ti-a făcut saraca compoziție,mai ai puțin și o plictisești in ritmul ala !Dă-mi sa-ti arăt !-spune ,sculandu-se de pe scaun si venind lângă mine ,lunadu-mi din mână mixerul .

Îmi văd fratele cum își sufleca mânecile bluzei pe care o poartă ,apoi începe să amestece ferm și ,in același timp,vioi toată compoziția ..sunt atât de fericită că e din nou alături de mine,chiar dacă nu stiu pentru cât timp ,dar sper sa nu mai plece atât de mult ,îmi lipsește ,de cand eram mică l-am știut mai mereu plecat ...acum mă bucur că îl știu aici .

-De ce te uiți așa la mine ?-intreaba el răzând,continuandu-si treaba

-Nimic,doar mă bucur că te-ai întors acasă ! -spun si il îmbrățișez strâns .

Cât mi-a lipsit acest copilaș!

-Si mie mi-a fost dor de tine ,piciulica ! -spune ,plasând un sărut părintesc pe frunte .

***

-Si unde ziceai că s-a dus ? Au trecut câteva ore bune de cand trebuia să ajungă !-spun,uitandu-ma ofuscasta la ceas ,constatând cu indignare ca Andrew nu mai apare .

-O sa apară el ,stai liniștită ,Amy! Poate are putina treaba ! -spune John ,luând nepăsător câte o linguriță din prăjitură care între timp s-a si răcit .

-Putea măcar să anunțe să ceva de genul asta ...ma rog ! -spun ,uitandu-ma absenta în farfurie .

-Suna-l si intreaba-l ce face!