Abandonați Destinului (Anotimpul marilor iubiri -Vol.II)

~7~Spune-mi că e o glumă...

***Amy***
  Afară a început să plouă mărunt și sa bata vântul cu putere . În timp ce mă îmbrac,privesc peisajul sumbru de afară . Ceva mi s-a înfiripat ca un ghemotoc ghimpos în suflet și nu îmi dă pace ...e un sentiment de tema ,simt ceva și nu știu ce , dar ,cert este ,ca nu pare sa fie ceva bun...
În fine , încerc să mă concentrez asupra șireturilor care parcă nu mă lasa să plec ,îmi ridic privirea si dau de fratele meu ce sta gânditor in fata mea cu mâinile la piept .

-Sunt aici de 10 minute ..-spune el neliniștit

-Scuze ,nu te-am văzut ,eram ...

-Prea cufundată în gândurile tale ,stiu -spune el , așezându-se lângă mine

-Da..

-Unde ai de gând să ieși pe vremea asta ?

-O mică plimbare!-spun nonșalant

-Hmm...îmbrăcată așa ?

-Asa cum ?!

-Negru si ,Ohm,negru ,din cap până în picioare !

-Imi place negrul !

-Iubesti negrul !

-Vezi ca știi ?!

-Da , Amalia,stiu si mai știu și ca așa te îmbraci doar când ai nevoie să te auto încurajezi si sa încerci să te ascunzi ! Amy,stiu ce vrei să faci !-spune John patrunzadu-ma cu privirea lui foarte ferma

-Uimeste-ma ,chiar sunt curioasa !

-Te duci după idiot!

-E ceva rău în asta ?!

-Nu ,nu ar fi dacă te-ai duce într-un loc ok !

-Păi chiar ma duc !

-Amalia, încetează !- spune fratele meu , ridicandu-se nervos -Stiu ce vrei să faci !Ești nebuna ?! Nu  o să calci pe pista aia nenorocită ,să fie clar !

-Termina , Jo! -spunand ,luandu-mi jacheta si vrad să ies din cameră mea

-Nu am terminat !-spune ,închizând ușă înainye să apuc să ies

-Eu da ,John ! Și chiar nu am chef de predici ,am destule pe cap ,tu mai lipsești !

-Ce caută Mike jos de 10 ,minute ?

-Ma așteaptă ,geniule !

-M-a sunat !-spune

-Ce?!

-Da ,mi-a zis ce vrei sa faci !

-Felicitari ! De ce mai stăm la discuții acum ?!

-Pentru ca m-a rugat să fac ceva sa te conving să rămâi aici în seara asta ,s-au schimbat niște date !

-Cu atât mai mult ,Jo ,trebuie să merg si o să merg! John ,știi că trebuie sa fac asta !

-Stiu ,deși nu îmi place asta ! Oricum,daca tot nu renunți ,hai sa mergem !

-"Mergem"?!

-Da,Amy,mergem împreună ! Asta daca nu vrei sa nu mai "mergem" !

-Duh,esti groaznic , mișcă atunci ,lol, ce doica de frate !-spun,dandu-mi ochii peste cap

Coborâm în fața casei si il găsim pe Mike lângă mașina sa vorbind aprins cu cineva la telefon .Când ne vede ,ne saluta facandu-ne semn sa urcam .

John îmi deschide ușa din spate si ma poftește înăuntru,timp în care Mike închide apelul si se îndreaptă spre fratele meu ,făcând schimb de replici pe care ,din cauza minunatului meu frățior ,nu le aud !!!!!
****
-Aveti de gând să îmi spuneți și mie de ce aveți fetele astea ?!-ii întreb în timp ce ne îndreptam spre locul unde se tin curse

-Andrew ...-concureaza ,dar nu oricum...

-Ce vrei sa spui cu asta ?-intreb îngrijorată

- A făcut un pariu pe care nu are cum să-l câștige si știe și el asta !

-Mike ,cum adică ?! Aoleu ,e rău ,Andrew nu face pariuri decât atunci când știe sigur ca le câștiga !

-Da,stiu , tocmai,de data asta e altceva ,a făcut asta intenționat !-spune e Mike ,vizibil Îngrijorat 

-A făcut ce ?

-O sa vezi ,Amy! Uite-l chiar acolo !-spune Mike arătând înspre mașinile deja aliniate ,iar pe piloți înconjurați de multă mulțime

Ies din mașină și încep sa alerg spre Andrew ,rugandu-ma să nu fie ceea ce cred ca vrea sa faca .

Aproape de el văd abătut si trist,tragand dintr-o țigară ca fiind ultimul lucru pe care îl face în viață asta.E palid si stiu ca probabil e mult mai rău decât lasă sa se vadă .

Mă vede si imediat i se luminează chipul atât de contorsionat ,dar instantaneu  i se întunecă privirea . Pret de câteva secunde ne privim ca doi oameni care încearcă să se cunoască , apoi relizez ce vrea sa faca si cele doua lacrimi mi se formează ,gata să cadă . Andrew îi dă pe cei din jurul său la o parte și vine la mine ,deschizandu-mi larg brațele .

Mă afund atat de adânc în brațele sale și imediat simt ceva ascuțit in inima ...acea senzație pe care o am de câtva timp din cauza lui .

Cat mi-a lipsit idiotul !

Mă simt înconjurată de brațele sale puternice si calde și simt cum toate puterile ma părăsesc ,mă simt neputincioasă si cred ca o sa mor dacă Andrew continuă așa .

Andrew îi ridică ușor bărbia astfel încât să îl pot privi si sa ma poate privi ,apoi îmi spune în timp ce ma săruta blând pe gat :

-Iubita,mi -a fost atât de dor de tine ...

-De ce ,Andrew ,de ce ? -il întreb deznădăjduită

-Nu am alta varianta ,te iubesc prea mult ca să risc să te pierd ,chiar dacă eu probabil ...

-Shhh,nuu,nu vreau să aud ! Nu pot ...-spun stins si lacrimile îmi dau năvală pe fata pe care buzele sale mi-o ating

-Imi cer iertare ,dragostea mea cea mare!-spune în timp ce ma săruta cu atât pasiune încât am impresia ca vrea să îmi lase o amintire , lunadu-si rămas bun

-Nu ! -spun , departandu-l puțin astfel încât să se uite în ochii mei-Nu o sa te las sa faci asta ! Spune -mi ca este o gluma ,te rog !!!