Cala19ani

Cum a început totul...

Cu toții avem acea persoană care ne-a dat lumea peste cap cu un zâmbet, cu o privire sau ca în cazul meu cu un... trandafir din șervețel.

Fiecare om care a trecut prin viața mea și-a lăsat amprenta și a plecat cu o parte din mine. E normal, oamenii vin și pleacă la nesfârșit, oamenii nu sunt făcuți să rămână pentru totdeauna. Pleacă, le simțim lipsa, uneori se întorc doar pentru a pleca din nou.. așa sunt oamenii, călători spre nicăieri.

Partea bună e că am 19 ani, iar tot ceea ce urmărește o fată la vârsta asta este distracție, distracție cât cuprinde.

Mă pregăteam să ies cu Ada,prietena mea cea mai bună, în club. 'O seară ca fetele nu poate face rău nimănui, atâta timp cât vom dormi în paturile noastre', îmi tot repetam în minte pentru a scăpa de sentimentul de vinovăție care mă tot frământa. Tocmai împlinisem 19 ani, până atunci nu făcusem nimic ieșit din comun, simțeam nevoia de adrenalină, simțeam că viața e făcută pentru a fi trăită, iar eu nu profitasem deloc de „viața nebună de noapte din București" de care auzi vorbindu-se peste tot. Totul avea să înceapă în seara aceea, seară ce avea să îmi schimbe complet percepția asupra vieții.

Mi-am pus dresurile cu dungi, fusta de piele si tocurile înalte și am plecat spre aventura pe care aveam să o trăiesc-fată rebelă pentru o noapte. După ce m-am uitat în oglindă de câteva ori, am ieșit pe hol să mă întâlnesc cu Ada, care deja mă aștepta de zece minute. Mereu e gata mai repede decât mine, nu știu ce puteri paranormale are fata asta, dar e mereu gata prima. Am fumat o țigară și am plecat spre metrou. Când privirile oamenilor au început să se țintească asupra noastră, am început să fiu rușinată puțin de felul în care oamenii puteau să ne perceapă. Dar până la urmă nu contau părerile oamenilor, fiecare ar trebui să își vadă de treaba lui. Cum reflectam eu asupra problemelor existanțiale, o aud pe Ada spunând:

A: Nu te mai gândi la ce cred oamenii! Oamenii vorbesc fără să cunoască și judecă la fel. Le vezi pe tipele astea care acum se uită la noi ca și cum am fi niște ușuratice? De fapt, ele ar vrea să poată evada din viața lor monotonă măcar o noapte. Ele nu știu cum e să trăiască cu adevărat, iar noi începând cu seara asta vom descoperi. Cât despre bătrânele astea ursuze care trec pe lângă noi exclamând-„Vaai! S-a dus pe apa sâmbetei tânăra generație!" sunt doar niște femei frustrate care nu au avut parte de aventură toată viața lor, care ar fi bucuroase să dea replay vieții doar pentru a putea profita mai mult de perioada în care nu aveam sânii până la genunchi.

Pe față mi s-a arătat un zâmbet, câtă dreptate avea și cât de norocoasă eram să am o prietenă mai mare cu un an. Ada abia împlinise 20 de ani și gândea mult mai matur decât mine, eram prietene încă din clasa a 9-a, fiind colege de liceu, iar întâmplarea a făcut să locuim în același cămin în primul an de facultate. Nu de puține ori ne comportam ca niște băieței, eu și Ada aveam gașca noastră formată doar din noi două, asta explică de ce ieșeam în seara asta în această formulă.

Eram tinere și frumoase și puteam avea orice, iar unii pur și simplu ne criticau pentru asta. În momentul acela am realizat cât de mult m-am concentrat în trecut să par o persoană perfectă în ochii oamenilor, să mulțumesc pe toată lumea, dar mai puțin pe mine...La naiba cu principiile de fată cuminte!

R(afișând un zâmbet diabolic): Presimt că în seara asta o să o facem latăăă!

A: Să înțeleg că prima oprire e direct în fața barului cu patru shoturi întinse în fața noastră?

R: Cam așa ceva. Chiar vreau să ne distrăm la maxim în seara asta.

A: Auzi, Mihai știe despre mica ta escapadă din seara asta?