Cala19ani

Nota de plată pentru greșelile trecutului

Când tot ce mi-a rămas e o amintire prăfuită ascunsă bine în adâncul sufletului, îmi dau seama că e timpul să trec mai departe. Am adormit plângând nopți de-a rândul sperând că mâine vei suna, că îmi vei implora iertarea, că vom fi din nou noi... Dar nu s-a întâmplat. M-am trezit din nou singură în noapte, printre zeci de amintiri, căutându-ți brațele care obișnuiau să mă înconjoare în nopțile reci. Ți-am căutat privirea în fiecare om pe care l-am întâlnit de atunci, dar nu am mai găsit-o...

E timpul ca printre lacrimi și regrete să îmi iau adio de la tine și de la tot ce ai însemnat tu pentru mine. E timpul să mă desprind de trecut, să trăiesc în prezent și să visez la un viitor frumos.

Astăzi îți spun adio, Ed!

După ce am trecut de fazele cu lacrimi de crocodil pe fiecare noapte, întrebările de genul „De ce am meritat eu una ca asta?" și beția care îți aduce și mai mult aminte de ceea ce vrei să uiți, am decis că e timpul să merg mai departe. Și cum altfel decât prin a cunoaște tipi noi? Așa că am derulat filmul până în momentul în care l-am cunoscut pe...am promis că nu o să îi mai pronunț numele o perioadă, vă dați voi seama despre cine e vorba. Ce voiam eu în seara în care l-am cunoscut? Voiam să mă distrez! Cum am ajuns eu o epavă din cauza lui? Asta nu mai știu, însă e clar că omul ăsta a fost o simplă lecție.

După o sesiune de shopping și o vizită la salon deja mă simțeam mult mai stăpână pe mine. Seara urma să ies cu Ada și niște colege de la facultate pentru a sărbători despărțirea. Știu, știu, ciudat motiv de sărbătoare. Am ajuns acasă și m-am trântit pe pat. Mă simțeam mult mai bine ca până atunci și asta era destul de vizibil.

A: În sfârșit nu mai arăți ca un zombi obosit.

R: Haha, să iau asta ca pe un compliment?

A: Ia-o cum vrei.

R(râzând): Ia-o tu.

A: Hai să fumăm o țigară.

R: Adu și tu scrumiera, pune-mi un pahar de suc și vezi că e pachetul ăla de Dunhill pe birou, dă-mi-l și mie. Aah, bricheta, vezi că e în geantă la mine cred.

A(uitându-se la mine ca și cum nu ar înțelege ceva): Dar o m**e nu vrei?

R(râzând în hohote): Hmm, nu vreau să cer prea multe.

A: În seara asta ieșim, nu?

R: Claro! Ne distrăm ca pe vremuri.

Cum a venit seara m-am apucat să mă pregătesc. După despărțiri începi să acorzi multă atenție detaliilor. Plus că nu mai există nimeni care te sună din cinci în cinci minute să te întrebe cât mai ai, de ce nu ești gata încă și alte chestii super enervante pentru fete... Începusem să văd deja partea plină a paharului. Dacă o să întâlnesc un băiat drăguț care îmi va cere numărul de telefon, nu o să îi mai tai elanul spunându-i „Știi eu am prieten. Îmi pare rău!". În seara asta voi fi disponibilă pentru „vânătoarea de tipi drăguți". M-am îmbrăcat cu noua mea rochiță neagră pe care o adoram și mi-am pus tocurile înalte la care renunțasem din cauza lui Ed care avea aceeași înălțime ca mine.

Îmi propusesem să nu mai beau atât de mult. De ce? Pentru că alcoolul îmi strica imaginea și nu era ok, eu nu eram așa. Deja făcusem câteva chestii pe care le regretam și voiam să încep să spun nu alcoolului, așa că în seara asta o să beau mai multă apă plată și cola.

Dansam și pentru prima oară, după ceva timp, nu mă mai gândeam obsesiv la..., la știți voi mai bine cine. Eram cu fetele și mă simțeam bine. Cine zicea că are nevoie de un tip să se simtă bine? Se poate și fără! De data asta nu mă mai temeam să îl văd, aș fi putut să îl înfrunt cu zâmbetul pe buze. Aș fi mai sigură pe mine și mai puțin ușor de influențat ca altădată. Când ești rănit atât de rău, înveți să te aperi foarte bine și ăsta era și cazul meu. Încă îl iubeam, dar voiam să ascund asta cât mai bine și cred că îmi și ieșea.