Cala19ani

Oare?

Pentru fiecare dintre noi fericirea are un nume, un chip și multe amintiri alături de acea persoană. Pentru mine, fericirea era Ed, avea chipul lui și amintirile cu el. De aproape trei săptămâni eram împreună în adevăratul sens al cuvântului și ne înțelegeam perfect. Uneori nu îmi venea să cred că totul era atât de bine între noi. Ceva din adâncul meu știa că o să o dea în bară și o să mă facă să sufăr. Știi momentul ăla când îți merge bine de prea mult timp și totul pare prea frumos ca să dureze mult? Ei bine, în punctul culminant al acelui moment mă aflam eu acum. Ieșeam împreună în club, dormeam împreună, mergeam în pantaloni scurți și șlapi la supermarket și vorbeam în fiecare zi. Mă făcea să mă îndrăgostesc din ce în ce mai mult de el și știam că orice s-ar întâmpla el ca rămâne o parte frumoasă a adolescenței mele.

Urma să plec pentru două zile la Predeal împreună cu un grup mare de persoane. Era o mică excursie organizată de asociația studențească din care făceam parte. M-am întâlnit cu Ed înainte de plecare și totul era bine între noi, urmând să dorm la el duminică seara când aveam să mă întorc în București. Am mers cu trenul până acolo și am jucat tot felul de jocuri. În Predeal am ajuns pe la 19 30 și l-am sunat, așa cum m-a rugat, să îi spun că am ajuns cu bine. Am vorbit puțin cu el, după care am început să îmi despachetez lucrurile și am mers să fac un duș înainte să cobor la petrecerea de vineri seara. Eram destul de obosită, așa că pe la 3 dimineața m-am retras în cameră să mă odihnesc pentru ziua următoare care se anunța a fi destul de încărcată. La 9 jumătate trebuia să cobor pentru micul dejun, iar la 11 începea un workshop, urmat de o conferință și training. Mi-am verificat telefonul înainte de somn și aveam un mesaj de la el în care îmi ura noapte bună. I-am răspuns și mi-am așezat capul pe pernă adormind instant.

Următoarea zi a trecut foarte repede, iar seara avea să aibă loc o super petrecere. Mă pregăteam să cobor în restaurantul de la parterul pensiunii și m-am gândit să văd ce face Ed, așa că i-am scris. Mi-a răspuns după câteva minute spunându-mi că urma să iasă în club cu niște prieteni. În momentul acela, ca să fiu sinceră, nu pot să spun că nu m-am simțit puțin(mai mult) deranjată de faptul că urma să iasă, dar nu puteam să zic nimic..ar fi fost penibil. Ar fi sunat cam așa: „Cum îți permiți să ieși în club cu prietenii tăi în timp ce eu sunt la Predeal cu o grămadă de tipi care mă așteaptă jos la petrecere înconjurați de n sticle de băutură și cu care urmează să dorm sub același acoperiș? Ție chiar nu îți pasă de noi!" Noi, fetele, gândim uneori destul de egoist, punându-ne pe noi în centrul Universului. Daa, suntem niște ființe destul de complicate! I-am spus că și eu trebuie să cobor în curând la petrecere și i-am urat distracție plăcută, la fel cum a făcut și el, presupun că pe un ton la fel de ironic precum al meu. Mi-a spus că mă lasă să mă distrez și că o să mai vorbim mai târziu dacă nu mă deranjează și bineînțeles că nu o făcea, ba din contră, mă simțeam bine că a spus asta.

Am coborât la parterul pensiunii și după ce am fumat o țigară cu un tip care se ținea după mine mai ceva ca Tom după Jerry, am fugit la bar unde ne aștepta o grămadă de băutură. Am dat câteva shoturi pe care mi le turnase în păhăruțe Ștefan, tipul mult prea insistent și am început să dansez. Purtam o rochiță neagră, destul de lejeră și mă simțeam în largul meu. Din când în când, mă îndreptam către masă ca să îmi verific telefonul. Niciun mesaj... La 3 jumate deja îmi pierdusem orice speranță, așa că i-am scris eu un mesaj din ăla care își propune să lovească fix acolo unde trebuie, de fapt l-am întrebat dacă a uitat de mine pentru că după câteva shoturi de tequila(ei bine, nu doar câteva, adică atunci când băutura e gratis e păcat să nu bei) și câteva pahare de vodcă cu suc de mere doar atât am reușit să gândesc. Am plecat din nou către mulțimea de oameni care dansau haotic și sorbeau din paharele pline cu alcool. Când eram convinsă că a trecut suficient timp și că Ed ar fi trebuit să îmi răspundă în tot acest timp, m-am îndreptat către masă să verific. Nu aveam niciun mesaj, însă avusese el grijă să îmi dea un mare SEEN. Good job, Ed! Din momentul ăla și până la 6 jumate dimineața am băut și am dansat fără să îmi verific telefonul. Putea să mă sune și să se îngrijoreze în tot acest timp, însă și-o merita! Nu îmi dă nimeni SEEN mie. Da, așa gândesc eu sub influența alcoolului. În noaptea aia am băut ca o vită, recunosc! De două ori am alergat spre baie fiind sigură că o să vomit pe cineva din moment în moment, însă au fost alarme false. Ștefan mă privea într-un fel destul de bizar și mă tot încuraja să mai beau un păhărel cu el. Eram uimită că nu am leșinat deja la cât băusem, probabil mă crezi vreo alcoolică, dar chiar nu țin atât de mult la băutură precum pare.

La un moment dat, am realizat că mai toată lumea urcase în pensiune. M-am oprit din dansat și m-am așezat la masă să fumez o țigară. Aproape instinctiv mi-am verificat și telefonul al cărui ecran nu afișa niciun fel de notificare, așa de căutată eram în momentul ăla. Am stins țigara și am urcat în cameră. Colegele mele dormeau, așa că am încercat să fac cât mai puțin zgomot, dar ca de obicei, atunci când ești beat și vrei să eviți toate obstacolele din calea ta, vrei prea multe de la viață și nu se va întâmpla. După duș deja mă simțeam alt om, parcă nici să dorm nu mai voiam, dar corpul meu era de altă părere. Mă pun în pat și combinația de lenjerie proaspăt spălată și eu gata ieșită de sub duș m-au băgat imediat în lumea viselor(vorba vine în lumea viselor, căci eu ori nu visez, ori dorm atât de mult încât până mă trezesc uit ce am visat).

Dimineață auzeam zgomote de pași în jurul meu, dar nu mă simțeam în stare să deschid ochii, pur și simplu nu voiam să fac față mahmurelii. Când mi-am dat seama că astăzi aveam să mă întorc în București, am renunțat la gândul de a sta refugiată sub pătură toată ziua, până la urmă după ce o să mănânc ceva și o să beau o limonadă o să fiu ca nouă. Nici nu voiam să mă gândesc la Ed, în momentul ăla nu m-ar fi interesat niciun fel de explicație a tăcerii lui.Am coborât la masă, după care mi-am strâns lucrurile și am plecat spre gară. În tren în drumul spre București Ed m-a sunat.

E(cu o voce destul de cudată): Ce faci, iubito?

R: Excepțional, tu?

E: Îmi pare rău pentru aseară...Cred că ești destul de supărată.

R: Ai vreo explicație pentru ce ai făcut aseară sau m-ai sunat doar să repeți că își pare rău ca de obicei?

E: Am băut foarte mult aseară și m-am îmbătat. Nu îmi amintesc mare lucru... Știu doar că am plecat cu jumătate de oră înaintea prietenilor mei din club și am ajuns acasă la 15 minute după ce au ajuns și ei. Mor de durere de cap și sun...

R: Nu sunt psihologul tău, Ed! Și nu a murit nimeni din cauza unei mahmureli. O să îți treacă!

E: Nu am vrut să te supăr. Scuze...

R: Ok...

E: În seara asta te întorci în București, nu?

R: Da.

E: Vii să dormi la mine?

R: Nu. Pe bune, aseară nu mi-ai răspuns pentru că erai mort de beat iar acum îmi spui să vin să dorm la tine? Tu te auzi?

E: Voiam să vorbim...

R: O să vorbim la telefon.

E: Ok, dă un semn când ajungi acasă.

R: Bine. Pa!

E: Pa...

La 8 seara eram deja acasă și îmi despachetam lucrurile când atenția mi-a fost atrasă de telefonul care lumina și mă anunța că am primit un mesaj. Era de la Ed.

„M-am gândit foarte bine și am ajuns la o concluzie...Nu vreau să te mai fac să suferi! Orice aș face tot o dau în bară la un moment dat, fără să vreau. Așa că, deși mă doare, simt că ar trebui să te las să fii fericită alături de altcineva, din moment ce eu simt că nu te pot face să te simți cum meriți. Crede-mă, meriți să fii mai mult decât fericită, ești o fată extraordinară și tocmai de asta vreau să renunț la tine...nu te merit! Ai grijă de tine!"

Oare Ed chiar renunța la mine? Oare ce a scris în mesaj era adevărat sau doar își găsise pe alta și voia să scape de mine într-un mod subtil? Nu știu, însă de ceva sunt sigură: omul ăsta a plecat și mi-a lăsat zeci de întrebări fără răspuns...