Cala19ani

Aceeași magistrală, sensuri diferite...

Pot să declar sincer că duminica asta este una dintre cele mai proaste din viața mea. Învățasem până dimineață, apucând două ore de somn agitat din cauza excesului de cofeină și starea mea era una foarte proastă datorită lui.

Măcar învățasem o lecție de pe urma experienței avute cu el, și anume că, uneori, tipii vor doar sex și după ce obțin asta pleacă. Știam asta... mi-o repetase mama de sute de ori, văzusem asta în filme, citisem în cărți, dar nu credeam că mi se va întâmpla și mie într-o zi. Până la urmă, e foarte adevărat că până nu simți pe pielea ta nu crezi cu adevărat nimic. Oare ar trebui să îl învinuiesc că m-a lăsat singură și rănită cu sute de întrebări care mă bântuie sau să îi mulțumesc că m-a învățat să mă apăr pe viitor de astfel de oameni? Nu știu, însă sunt sigură că acum nu aș mai face așa ceva cu nimeni altcineva. Doare, însă îmi va trece și odată cu asta voi trece și eu peste.

Îmi iau telefonul să o sun pe mama. În astfel de momente îmi dau seama că ea e singura ființă care îmi e alături oricând, oriunde, la orice oră. Mai e și Ada, care doarme. Mi-ar fi milă să o trezesc să îi spun toate astea după ce a învățat toată noaptea. Cu mama, sigur că nu voi putea să vorbesc despre asta, însă mă va liniști fără să știe ce s-a întâmpla cu niște simple vorbe sincere.

După ce termin de vorbit cu ea mă simt puțin mai bine și găsesc puterea să mă ridic din pat. Mă simțeam epuizată și arătam la fel. Mă priveam în oglindă și vedeam doi ochi goi, care se uitau exact în ochii mei. Pierdusem câteva kilograme sesiunea asta, eram mai trasă la față și nu mai arătam așa bine ca înainte, dar îmi voi reveni. Încă două examene și am terminat. Îmi iau telefonul și văd că am un mesaj. Îl deschid uimită și văd că era de la Ed: „Bună dimineața, pisic!". Omul ăsta trebuie să fie nebun, clar. În momentul acela nici nu știam dacă să mă bucur sau să fiu nervoasă. Îi răspund cu un mesaj sec și plin de subînțeles „Neața". Mă întreabă ce fac și îi răspund la fel de sec că sunt bine și îl întreb și pe el ce face. Îmi spune că abia s-a trezit și mă întreabă dacă sunt cumva supărată. Face pe prostul, dar nu o să îi meargă. Îi spun că sunt ok, nu am nimic și îl întreb dacă ar trebui să fiu supărată. Aici i-am cam dat șah mat, știa foarte clar ce a făcut, doar postase și o poză pe Instagram cu iubita lui de aseară. După câteva minute îmi spune că îi pare rău dacă m-a supărat cu ceva. Un răspuns foarte prost, din punctul meu de vedere. Chiar nu înțeleg de ce bărbații continuă să mintă chiar și atunci când e evident că nu o să îi creadă nimeni. Nu avea niciun rost să îi mai răspund la mesajul ăsta. Primesc un alt mesaj în care îmi spune că totuși el nu înțelege ce a făcut. Decid că ar fi bine să fiu sinceră:"Hai să îți luminez mintea. M-ai blocat pentru că ai ieșit cu iubita ta. Chiar credeai că te voi suna toată noaptea sau că îți voi scrie și va vedea ea? Nu, nu aș fi făcut asta." Începe să îmi spună că îi pare extrem de rău pentru asta și că acum îi pare extrem de rău pentru că și-a dat seama de un lucru important și că nu ar mai face asta pentru nimic în lume. Și cred că el așteaptă să cred prostia pe care tocmai mi-a spus-o. Da, sigur. Nu are să vadă. Îi spun doar că a fost extrem de urât din partea lui și că îi doresc tot ce e mai bun. Nu uit să menționez faptul că nu regret că am făcut ce am făcut cu el și că am făcut-o doar pentru că îl credeam a fi altceva, deci e greșeala mea. Mi-a mai trimis câteva mesaje în care își cerea scuze și îmi spunea că se simte foarte aiurea pentru ceea ce mi-a făcut, iar eu i-am spus doar că e ok și i-am repetat faptul că greșeala a fost a mea, deci nu are de ce să își ceară scuze.

Zilele următoare au trecut destul de repede. Mi-am dat ultimele examene și eram destul de mulțumită de felul în care mă descurcasem. Era din nou miercuri, deci urma să ies pentru ultima dată înainte să plec acasă pentru vacanța dintre semestre. Ajung acasă extenuată și mă pun să dorm câteva ore înainte să ies. Nici nu apuc să adorm bine și sună alarma care mă anunță că tocmai au trecut cele trei ore destinate somnului. Cred că a fost cel mai scurt somn din viața mea, mă simțeam mai obosită decât atunci când mă pusesem să dorm. O trezesc pe Ada.