Cala19ani

Adio, iubire!

Pentru Ed...

E două dimineața, Ada doarme în patul de lângă mine, iar eu stau și scriu încercând să apăs tastele laptopului cât mai ușor ca să nu o trezesc. Când scriu retrăiesc momentele prin care am trecut. De data asta zâmbesc datorită lui Ed. De când ne-am oferit ultima șansă ne străduim să devenim mai buni unul pentru altul, să ne oferim șansa la fericire pe care o merităm și să nu pierdem acel ceva pe care îl avem. Ce se întâmplă între noi e special. Cu toate astea, încă mai am o mică urmă de îndoială. Am mai trecut prin asta, am dat-o în bară când ne era lumea mai dragă, totuși sper ca de data asta să facem totul cum trebuie și să nu pierdem șansa către noi, să nu devenim o el și o ea care s-au iubit cândva, demult...

Sună telefonul. Era el. Surprinsă că mă sună la ora asta îi răspund:

R: Da, iubitule!

E: Ce faci, iubito? Dormeai?

R: Nu, stăteam în pat doar. S-a întâmplat ceva?

E: Nu, voiam să te anunț că în jumătate de oră sunt la tine.

R: Hm, nu înțeleg... Spuneai că nu ne vedem în seara asta.

E: Vrei să ne vedem sau nu?

R: Da, normal că vreau.

E: Atunci pregătește-te și te sun când sunt în taxi, da?

R: Ook, aștept să mă suni.

E: Te iubesc!

R: Și eu...

Eram uimită și suspicioasă în același timp. Îmi puneam o mie e întrebări în minte, dar în același timp eram fericită că vom petrece seara împreună. Am făcut repede un duș, mi-am luat câteva lucruri utile în geantă(o perie de păr, demachiant, chestii de-ale fetelor) și după ce m-am aranjat discret, mi-a sunat telefonul. M-a anunțat că va ajunge în zece minute la mine. Mi-am luat o pereche de jeanși și un tricou negru și mi-am aprins o țigară. În timp ce trăgeam ușor din țigară, mă gândesc că trebuie să îi spun cumva Adei că plec, ar fi urât să se trezească singură și să nu știe nimic de mine. Cum nu puteam să o trezesc, i-am lăsat un bilețel pe noptieră:"Eu am plecat la Ed. O să mă întorc de dimineață. Te-aș fi trezit să îți spun asta, dar dormeai prea frumos. Sună-mă când te trezești.". Mi-a sunat telefonul, am stins țigara și am coborât.

Era destul de răcoare, iar eu aveam pe mine doar tricoul și geaca de piele. Era în fața blocului și i-am surprins un mic zâmbet atunci când m-a văzut ieșind din scară. A venit spre mine și m-a îmbrățișat strâns, sărutându-mă apoi apăsat. În spatele lui am văzut taxi-ul și mi-a făcut semn să mergem spre acolo. Am urcat în spate și i-a dat adresa taximetristului. Nu mergeam la cămin, ci la fratele lui.

E: S-a întâmplat ceva?

R: Ai băut...

E: Da, așa e. M-au chemat niște prieteni de la serviciu să bem ceva și să discutăm câteva detalii pentru următoare campanie. Nu am băut mult, doar câteva pahare, în caz că insinuezi că sunt beat.

R(crezând că nu ar fi cazul să fac o criză de gelozie, mă uitam pierdută în ochii lui): E ok, puteai să spui că de asta nu ai putut să ne vedem mai devreme, nu m-aș fi supărat.

E: Nu de asta nu ne-am văzut. Eu voiam să îți fac surpriza asta mult mai devreme, dar între timp m-au sunat și mi-au dat puțin planurile peste cap.

R: Am înțeles.

Mă sărută din nou și își așează capul pe pieptul meu ca un copil care are nevoie de afecțiunea mamei lui, moment în care am realizat ce influență are omul ăsta asupra mea. Îl sărut pe frunte și încep să mă joc ușor prin părul lui. Se ridică și mă privește cu un zâmbet tâmp pe față, după care dintr-o mișcare mă așează peste el. Ne sărutăm un timp, iar eu bănuiesc că va urma o noapte albă și plină. Mă ajută să scap de haine, iar eu fac la fel la rândul meu. Am făcut-o ca și cum ar fi fost ultima noastră noapte pe pământ și am fi vrut să profităm la maxim de timpul ăsta. Spre dimineață, când razele de soare și-au făcut loc prin draperii și au inundat camera, eram epuizați. Mi-am așezat capul pe pieptul lui, iar el m-a sărutat pe frunte. De atunci nu mai știu nimic. Am adormit instant.