Zilele următoare au trecut fără evenimente speciale. M-am concentrat pe învățat, am dat câteva examene, nopți nedormite și cam atât. Weekendul se apropia cu pași repezi, Ada pleca acasă vineri , urmând să se întoarcă sâmbătă după-amiază. Așadar, rămâneam singură. I-am spus lui Ed că o să rămân singură acasă și îmi e urât să dorm așa. Asta a fost cea mai mare greșeală pe care am făcut-o. Să chemi un tip ca Ed la tine într-o seară în care ești singură acasă și într-o situație similară e o invitație destul de clară către sex. Pe moment, însă, nu mi-am dat seama, iar el a acceptat fără să stea pe gânduri invitația mea.
Vineri, ora 22:30. Stau plictisită în pat, așteptând un mesaj, pe care sincer nu m-ar mira să nu îl mai primesc. Asta e tare când te vezi cu un „Fuckboy": nu te-ar mira niciodată să dispară pentru totdeauna, să te lase baltă în ultima clipă, să auzi că de fapt numele pe care îl știi nu este numele lui real sau să aflii că e căsătorit și are și copii acasă(la Ed nu era cazul, părea prea copil pentru asta). Primesc în sfârșit mesaj, mă anunță că e pe drum și mă roagă să mă duc să îl iau de la metrou. Simt o durere ascuțită în dreptul inimii, dar nu era o durere fizică, ci mai mult una spirituală. Mă doare, da! Mă doare că nu pot construi o relație fumoasă cu el, mă doare faptul că el continuă să joace la două capete, ținându-ne pe amândouă sub iluzia creeată. Oftez... dar nu mă aude nimeni. Sunt singură.
Mă ridic din pat și mă duc la dulap. Trag niște jeansi pe mine, un tricou alb și o geacă neagră. Mă încalț cu bocancii negrii și ies pe ușă. Îmi vine să plâng. Nu vreau să plâng, nu vreau să mă las pradă sentimentelor. De ce trebuie să fiu atât de sensibilă? Prea târziu, deja lacrimile fierbinți îmi curg pe obraji, lăsând o dâră în drumul lor către bărbie, acolo unde se întâlnesc. Îmi aprind o țigară și mă las în voia gândurilor întunecate, apoi simțindu-mă mai bine plec spre metrou să îl iau pe Ed.
E frig. Vântul bate și mă lovește cu putere făcându-mă să-mi fie greu să mă deplasez. Totul are un aspect atât de trist, la fel de trist ca mine. Pășesc neatentă și dintr-odată aud un scârțâit de roți, urmat de înjurăturile șoferului care era să mă facă plăcintă pe trecerea de pietoni. Nu îl bag în seamă și merg mai departe. Sunt în fața gurii de metrou. Îl sun pe Ed să îi spun la ce ieșire să vină, dar el deja făcuse pe inteligentul și ieșise prin direcția opusă. Mă uit pe cealată parte a străzii și îi văd fața, moment în care am zâmbit involuntar. E ceva în el care mă face fericită, nu știu ce, dar știu că e acolo... A traversat strada și m-a cuprins în brațe, sărutându-mă, iar mai apoi luându-mi mâna. Mergeam unul pe lângă altul, iar din când în când Ed îmi strângea cu putere mâna la pieptul lui și mi-o săruta ușor.
E: Ăsta e căminul, nu?
R: Da, de unde știi?
E: Sunt mașini din toată țara și m-am gândit că ar trebui să fie prin apropiere.
R: Mda, asta are sens.
Ajungem în cameră, ne descălțăm și ne punem pe pat. Mi-era frică de ceea ce s-ar putea întâmpla în seara asta, dar până la urmă eu și Ed nu am fi putut avea o relație, așa că nu aș fi avut nimic de pierdut dacă făceam ceea ce simțeam. Plus că în adâncul meu ceva chiar voia să se aventureze în necunoscut, să o fac cu cineva după o săptămână era o adevărată noutate, însă mă durea să știu că nu există șanse de reușită între noi. Mi-am alungat gândurile negative, până la urmă omul meu va ajunge în curând și eu nu mă voi mai gândi la Ed, la ce am făcut cu el sau la cum ar fi fost ca el să fie în locul lui.
M-am dus la baie, m-am schimbat în ceva lejer și am pus câte un pahar de suc. El mă privea cum mă plimbam de colo colo prin cameră, dându-și seama că sunt destul de emoționată și speriată pentru ceea ce s-ar putea întâmpla. Ne-am aprins țigările și m-am cufundat la pieptul lui ascultându-i inima cum bate. Îmi mângâia ușor părul și totul părea perfect. În astfel de momente îmi părea atât de rău că nu puteam fi împreună, să știu că el nu mai face asta cu nimeni altcineva în afară de mine, iubita lui. Dar, oare aș putea eu să am încredere într-un astfel de om? Un om care în acest moment își minte iubita că doarme și e aici cu mine? Nu, clar nu!
Am decis să ne uităm la un film, iar după o dezbatere pe tema filmului pe care urmează să îl vedem ne-am hotărât să vedem „The wolf of Wall Street". Deși îl văzusem amândoi deja, a fost singurul film pentru care am votat amândoi, așa că... Ne-am băgat sub pătură și am pornit filmul.
Îi simțeam respirația fierbinte în ceafă și nu mă puteam concentra deloc la film. Din când în când mă săruta ușor pe gât, trimițându-mi fiori reci prin tot corpul. M-am întors spre el și l-am privit. Mi-a luat fața în palme și mi-a adus gura foarte aproape de a lui, astfel încât îi puteam auzi respirația destul de clar. Mă uitam în ochii lui, voiam să văd ceva care să mă împiedice să fac greșeala pe care aveam să o fac, ceva care să îmi spună că el merită mai mult de atât, să am răbdare. Dar nu am văzut nimic altceva în afară de dorința lui de a mă avea în noapte asta în toate felurile în care m-ar putea avea, așa că am intrat în jocul lui pervers fără să mai stau pe gânduri. I-am atins buzele cu ale mele și am început să ne sărutăm într-un mod disperat, dar plăcut. Din când în când, deschideam ochii și îl priveam. Ceva în adâncul meu se rupea de fiecare dată când îmi dădeam seama cât de greu îmi va fi să îl uit, cât de greu va fi pentru mine să mă resemnez cu ideea că pentru el am fost doar o altă tipă. Îl plăceam. Într-o perioadă atât de scurtă, mă atașasem exagerat de mult de el și nu era bine deloc.
E: Ești sigură că vrei să facem asta?
R(încuviințând ușor din cap): Da...
M-a privit cu un aer îngrijorat, dar i-am zâmbit ca și cum m-aș fi simțit extrem de confortabil să mă culc cu el acum și probabil m-a crezut. A zâmbit și el și a început din nou să mă sărute pasional. I-am tras ușor tricoul peste cap și l-am aruncat pe patul de alături, iar el mi-a urmat exemplul și am rămas în sutien. Îi simțeam pielea atât de caldă pe pielea mea. Era un sentiment divin și aș fi vrut să îl savurez la nesfârșit. Îmi doream atât de mult ca Ed să fie al meu...
S-a lăsat o liniște stranie peste noi. M-am lăsat în voia lui, tipului în căutare de sex, nu a lui Ed, băiatul cu care îmi doream o relație adevărată. În noaptea aceea mi-am dat seama că Ed nu era așa cum îl credeam eu, așa cum mă lăsase el să cred că e. Ed era prea imatur să poată fi menținut într-o relație la bine și la rău, pe el îl găseai întotdeauna acolo unde putea obține ceva bun pentru el.
Sâmbătă dimineață. Îmi beam cafeaua liniștită, când intră pe ușă Ada. Mă vede și își dă seama imediat că e ceva în neregulă cu mine. Nu se obosește nici să mă întrebe ce am, știe deja că e legat de Ed și preferă să nu îi pronunțe numele.
A: Ai făcut-o cu el, nu?
R: Mda...
A: Nu fii supărată! Dacă ai simțit să faci asta, înseamnă că ai făcut ce trebuia.
R(oftez): Da, poate... Oricum mă simt nasol.
Stăteam în bucătărie și fumam o țigară, așteptând să fie gata cafeaua care mă va ajuta să stau trează și să învăț pentru examenul de luni. Sesiunea era pe sfârșite, însă ultimele două examene erau cele mai dificile. „Cu o restanță în plus și-n minus tot eu sunt." -îmi tot repetam asta în gând, chiar dacă în adâncul meu știam că pot mai mult de atât. Era o atmosferă posomorâtă. În acel moment existau două tipuri de studenți: cei care învățau pentru examene și cei care își petreceau sâmbăta seara într-un mod mai fericit în club. Din păcate, în acea seară făceam parte din cea dintâi categorie, deși fără pic de jenă spun că mi-aș fi dorit să mă număr printre cei care se distrau.
Mă întrebam ce face Ed, de ce nu spune nimic... După ce a plecat în dimineața asta de la mine, între noi s-a lăsat o liniște totală. Nu mi-a scris nimic și nici eu nu am avut puterea să îmi trec peste orgoliu și să îi scriu. De ce? Pentru că mi-am cam pus-o cu el și aș părea o disperată să îl caut tot eu după asta. Totuși pot verifica dacă a intrat pe Whatsapp. Cred că orice fată a verificat măcar o data ultimul act de pe Wapp al iubitului lor, nu? Mbine, Ed nu e iubitul meu, nu e nici măcar amicul meu, dar totuși nu o să știe niciodată că am făcut asta, deci... Mi-am luat telefonul și am deschis aplicația, moment în care am simțit un fior rece la vederea conversației cu el a cărei poză dispăruse. De ce? Pentru că mă blocase. Am simțit cum lumea mea se prăbușește. Deci doar asta a vrut de la mine, m-a vrut, m-a avut și a plecat.
YOU ARE READING
Cala19ani
Non-FictionCala 19 ani este povestea mea, povestea unei studente din București cu prea multe visuri într-o lume care a uitat să viseze. R.