Mi-am petrecut întreaga vacanță acasă dormind, eram epuizată din cauza orelor nedormite în timpul sesiunii, prinsă fiind între învățat, distracție și el... Timpul a trecut repede, și iată-mă, acum, din nou în București pregătită pentru alte nopți nedormite și drame ce mă urmăresc neîncetat.
În vacanță, Ed mă căutase. Vorbisem destul de mult și îmi spusese că se despărțise de iubita lui. Îl înșelase.Nu m-am bucurat, nu îmi place să mă bucur de răul altuia, însă recunosc fără pic de rușine că și-o meritase. Nu părea prea afectat de ceea ce se întâmplase, părea chiar că se bucură dintr-un anume motiv. Îmi spusese că într-un fel se bucură că s-a întâmplat așa și că acum suntem liberi să avem o relație adevărată. Deși îmi doream mai mult ca orice să îi fiu alături știam că între noi lucrurile vor fi complicate și că nu vom putea fi fericiți. Nu prezic viitorul, în caz că am dat senzația asta, dar pur și simplu aveam feelingul ăsta în legătură cu el... Cu toate astea, am ales să ne dăm o șansă. Până la urmă nu aveam nimic de pierdut...deja țineam la el mai mult decât ar fi trebuit, așa că simțeam că ar trebui să încerc ca măcar să văd cu ochii mei că nu se poate.
E duminică și tocmai am ajuns în București. În timp ce îmi așezam hainele în dulap primesc mesaj de la Ed. Mă întreabă dacă vin să dorm la el, să petrecem o seară împreună. Îmi spune că îi este dor de mine și speră să vin. Îmi dau seama că și mie mi-a lipsit destul de mult în tot timpul ăsta petrecut departe și accept să mă duc la el. Mă duc repede la duș, după care îmi fac un mini bagaj în geantă. Îl sun și îi spun că voi ajunge în jumătate de oră. Mă anunță să cobor la o altă stație, unde urmează să mă aștepte el. Nu vom dormi la el acasă, ci la un prieten de-al lui. Tot drumul spre el m-am simțit agitată... în sfârșit era al meu, doar al meu. Și totuși simțeam că ceva nu este bine, știam că niciodată nu o să pot avea încredere în el.
Urc scările și îl văd. Stătea liniștit cu zâmbetul lui de copil așternut pe buze. Nu știu dacă este atât de frumos precum îl văd eu, însă prin ochii mei este perfect. Poate că sentimentele pentru el îl face să fie așa... Mă îmbrățișează și mă sărută lăsându-mă fără aer.
E: Mi-a fost atât de dor de tine...
R: Și mie...
Cuvintele mi s-au dezlipit de pe buze fără să mă gândesc. Probabil au fost cele mai sincere două cuvinte pe care le-am spus vreodată. De obicei mă gândesc destul de mult înainte să spun ceva, dar acum am spus-o pur și simplu. Îmi ia mâna și ne îndreptăm spre locul în care aveam să petrecem seara, prima noastră seară împreună în adevăratul sens al cuvântului. Ajungem în fața blocului, intrăm și urcăm un șir de trepte. Pe aici nu s-a auzit de lifturi... Intrăm într-o cameră mică cu o fereastră care se întinde pe toată suprafața unui perete și cu patru paturi supraetajate două câte două. Mă așez pe unul dintre paturi, iar Ed mi se alătură. Mă sărută ușor pe buze și coboră pe gât... nu e semn bun. Oare ar trebui să fac asta? Hm, deja am făcut asta cu el, deci ce aș avea de pierdut? Se oprește și mă întreabă dacă vreau pizza. Huh, ce om ciudat... și eu care credeam că o să facem sex. Îi spun că ar fi o idee bună. În timp ce el comanda pizza, eu căutam un film la care să ne uităm.
E: Ce faci acolo?
R: Caut un film bun, pizza și film, nu asta era ideea?
E: Să știi că e o idee bună. Îmi dai un pupic?
R(mă apropii de el și îl sărut pe obraz): Mulțumit?
E(dezamăgit): Mă așteptam la altceva din partea iubitei mele. Hai să îți arăt eu cum se face.
Mă sărută, iar eu îl trag în pat. Acum stă deasupra mea și mă privește. Îi simt trupul cald peste al meu. Ne sărutăm încet și respirăm în același ritm. Îmi strecor mâinile pe sub tricoul lui și îi mângâi ușor pielea, trecându-mi degetele peste spatele lui.
E: Îți mulțumesc că m-ai iertat că am fost un nesimțit cu tine. Vreau să te fac fericită, vreau să fim fericiți împreună...
R: Și eu vreau mai mult ca orice ca tu să mă faci fericită.
E: Promit că o să te fac fericită.
R: Sper să te ții de promisiune...
Se aude o bătaie în ușă, iar Ed se duce să deschidă. Venise pizza. Deschide cutia și începem să mâncăm, jucându-ne precum doi copii. După masă mă așez pe pat, iar Ed se aruncă peste mine și mă sărută întâmplător pe gât, față, păr, mâini... În asemenea momente nu pot decât să fiu mulțumită de alegerea de a-i da o șansă. Își strecoară mâinile pe sub bluza mea și mă atinge ușor pe abdomen, provocându-mi fiori. Îi trag capul mai aproape de al meu și îl sărut. El își coboară buzele pe gâtul meu și mă face să respir din ce în ce mai accelerat, apoi îmi trage tricoul peste cap și îl aruncă pe scaunul de lângă. Fac același lucru, iar el se oprește și se uită în ochii mei așteptând confirmarea. Încuviințez, știind deja ce voia să mă întrebe. Îl sărut pe gât, iar mai apoi pe lobul urechii. Îi simt tot corpul încordat și îmi dau seama că i-am provocat fiori prin gestul meu. Își coboară mâna spre șlițul de la jeansi, desfăcându-i. Era atât de cald și inima îi bătea neobișnuit de repede. Îmi încolăcesc picioarele în jurul lui și îl sărut pe frunte, după care își așează capul pe pieptul meu.
E: Iubito, ce îmi faci?
R: Am făcut ceva greșit?
E: Nu, doar că mă faci să te vreau atât de mult și nu vreau să ai impresia că doar asta vreau de la tine, adică... nu știu. După ce ne-am certat și mi-ai spus că te-ai convins că am vrut doar să fac sex cu tine și că am plecat pentru că mi-am atins obiectivul, m-am simțit extrem de aiurea... pentru că știam că nu ești așa. Știam că ești cuminte și că te-am rănit și nu te puteam condamna pentru ceea ce credeai despre mine.
R: E ok... până la urmă eu am greșit. Nu era momentul potrivit să facem asta atunci, doar că m-a luat valul. Oricum... nu îmi pare rău, sincer.
Zâmbește și mă strânge atât de tare în brațe încât îmi trosnesc câteva oase.
Când am terminat eram amândoi transpirați. Mi-am așezat ușor capul pe pieptul lui și m-a sărutat pe frunte. Am adormit la pieptul lui radiind de fericire și jur că a fost cel mai bun somn din viața mea. Simțeam că dorm alături de sufletul meu pereche pentru prima dată. Cu toate că arcurile patului mă înghionteau în coaste, eu eram fericită. Îl iubeam...
YOU ARE READING
Cala19ani
No FicciónCala 19 ani este povestea mea, povestea unei studente din București cu prea multe visuri într-o lume care a uitat să viseze. R.