Ploaia e cea ce simt,
Ploaia e cea ce văd,
Ploaia e cea ce am în gînd
Și din toate ce există pe Pămînt
Nimic nu e mai real decît Ploaia.
…………..
Ploaia e cea ce naște singurătatea,
Însă în acea singurătate se vede libertatea.
Ce frumoasă e lumea așa în pustietate
Fără de forfota insupotabilă a oamenilor
Și doar cu ale ploii cîntece de dor.
…………….
De ploaie se bucură un simplu trecător,
Nesperiat de apă și minunat de frumusețea stropilor
Cu al lor bogat spectru de culori
Și de simfonia acestora ce se aude sonor.
De ploaie se poate bucura doar un simplu trecător,
A cui inimă e macinată de dragoste și dor,
Fiindcă doar ploaia, sufletul îi poate alina,
Fiindcă doar ploaia îl poate mîngîia,
Findcă ploaia spală tot în calea sa,
Luînd și durerea lui cu ea….
