Dezastrul scurs din ultima, grea clipă,
Se pierde-amețitor,făcând risipă
Din suflete, din negurile stinse,
Din viața veşnic prinsă în eclipse...
Ființa ta,prin mine, în cioburi se va sparge,
În oase-mi vei ajunge ca briza în catarge.
Funebra simfonie în inimi se-nfiripă,
Ecouri stinse lasă din frânta ei aripă,
Cu valuri ne-amețeşte, de ruginită pâclă,
Strigă în noi durerea ca duhul într-o sticlă,
Fulgerător izbeşte-n emoții oțelite,
Tu reînvii în gânduri seci şi îngălbenite...
Dar nu eşti tu, e visul ce arde-n a mea minte.
Eşti ancora căzută-n oceanul meu de gânduri,
Eu, steaua-ți sunt, polară, ce licăreşte-n rânduri,
Formăm o galaxie plutind către apus,
Dramatic, universul ne-nvăluie supus,
În jur se-aud iluzii tot explodând, acide,
În noi se naşte setea de-a şterge, de-a ucide
În crudă ne-ndurare fărâmele iubirii
În care altădată pulsa seva fericirii.
..................................................................................................................................................................................
In colaborare cu Mihai Burlac :) caruia ii multumesc nespus de mult pentru sustinere :33
