Nisip alb sunt ale tale lacrimi,
Ce un ocean au secat în disperare.
Arse pinze de furtuna unei iubiri
Te fac sa plutești alin în nepasare.
Gînduri-corbi negri zburători
Din suflet lacom se înfruptă,
Înscriu sălbatici și croncănitori
Dureri nebune pe foaia mută.
Amintirile sunt ascuțite stînci,
Ce se înalță pe al minții orizont.
Vreai din vîrful lor să te arunci
Și virgulă să cazi în versul mort.
Regrete -fringhii cu pietre legate
Te îneacă sub a valurilor alean,
Te poartă în rime încrucișate,
C-un puct te arunca istovit la mal.
