Pe cerul de un violet putred
Ard stelele fierbinți,
În noapte ochii i se pierd
Și ea îi aleargă prin minți,
Pe chipul lui alb înmărmurit.
Se citește ceva greu de lămurit,
Inima-i demult oprită,
Acu începu din nou să bată,
Venele cristalizate
Acum îi sunt înflăcărate,
Este atît de înebunit,
Se pare că s-a îndrăgostit
Și totuși minunat e sîngele ei-
-Dulce vin bordo-
Cu mireasma de tei
Și nu-i permite să devină erou,
Își înfige colții ascuțiți
În gîtul ei pur și fin,
Îi vede ochii ei înspăimîntați,
Albaștri, senini, curați,
Dar nici strălucirea lor
Nu o poate salva de lumea morților,
Așa sîngele îi pătează rochia de in
Și se stinge în brațele lui
La fel de repede cum ofelește un crin....
