Antagonism

Capitolul 10

Razele jucăușe ale soarelui deabea se pot strecura printre frunzele copacilor viguroşi . Ciripitul păsărilor este un fundal mirific pentru acest peisaj rupt din basm.
Toata aceasta armonie este întrerupta de zgomotul roţilor unei masini ce se deplaseaza cu viteza prin pădure .

- Doar imcompetentul de Leo poate avea tupeul de a nu se descurca cu misiunea care ia fost incredinţata.
Şi-a gasit exact acum sa demonstreze din nou ca fara dădaca nu poate face nimic. Aceasta e ultima picatura care a umplut paharul, daca nu e ceva super important pentru care m-am deranjat sa parcurg un drum de 50 km in jumatate de timp decat cel necesar pentru a-l parcurge si m-a sustras de la treburile mele foarte importante ,se poate considera ca si mort , s-a răstit si a închis telefonul.

Nick ma contactat si mi-a spus ca "partenerul nostru de afaceri" cere prezenţa mea imediata iar in caz contrar vor declara razboi. Toate acestea doar din vina persoanei care ar trebui sa fie mîna mea dreapta si nu piciorul meu stang.

Cum Nick a rămas sa se descurce cu noul val de hârțoage nu a avut posibilitatea de a pleca el la intrunire. In general el avea grija de acele formalitaţi fiind cel mai de incredere subaltern al meu, beta si al adoilea la conducere , dar mie fiindu-mi prea lene sa m-a ocup de acele hârtii am lăsat sa se distreze si el puțin cu ele , căci mi se plîngea zilele astea ca lipsa de acțiune îl plictisește iar eu i-am înmânat o aventura de neuitat si plina de acțiune .
De aceea i-am incredinţat aceasta sarcina lui Leo. M-am gandit ca nu putea fi nimic mai usor decat semnarea unor hartii secundare ale pactului de pace pe care l-am incheiat cu clanul Volturya dar se pare ca m-am înșelat .

Ca sa îmi mai destind nervii si sa mai fac sa treacă din timp am dat drumul la muzica. In mașina s-au răspândit acordurile unui început de melodie care m-au dus cu gândul la micul meu îngeraș năzbâtios si la primele zile de când sa început chinul meu , un chin dulce ce-i drept.

Oricât as fi încercat sa nu ma gândesc la ea , in fata ochilor mereu mi se derulau fragmente de amintiri înainte si după ce am cunoscut-o pe ea.

Eram la întrunirea consiliului haitei in sala de ceremonii si discutam problemele apărute odată cu integrarea noilor venți in haita.
-Pe timpul verii si pana acum mulți din membrii clanului nostru și-au găsit sufletul pereche , si au avut liberă alegere sa părăsească haita si sa se alăture haitei perechei sale sau sa rămână cu traiul aici si sa-și formeze o familie.

In timp ce ascultam cum beta-ul alias Nick vorbește fara oprire , mintea imi era ocupată cu alte gânduri .

Oare când mai si respira? Vorbește ca o moara stricata. Se pare ca a luat totul prea in serios si nu aș zice ca e de rău dar dacă mai continua sa vorbească așa bătrânii de lângă mine o sa cada in somnul de veci înainte să se încheie aceasta .

M-a sufoca cravata ,de ar fi după mine demult o facem bucăți iar custumul m-a face sa m-a simt ca un pinguin. Jur ca nici cand voi muri nu voi mai îmbraca custum , dacă voi muri sa mor ferici in blugi si maiou.

Când am vrut sa opresc pe Nick din vorbit ca sa scap mai repede de toată șarada aceasta , l-am simțit pe Arou cum începe sa se agite.

Si așa a continuat Nick încă zeci de minute cu discursurile sale foarte captivante.

- Ce naiba se întâmpla Arou ?, deja nervos m-a răstesc la el.

- Se apropie, in curând ,simt asta !

E prima data când îl simt pe Arou așa de agitat.